21. Flacarile

2.1K 157 27
                                    

Hei ,people! Am adus capitolul 21 , sper sa va placa . Imi cer mii de scuze pt greseli , nu e corectat , promit ca revin mai tarziu si corectez ca la carte.

Hope you enjoy it! :*

Rosemary pov.

Incercam sa imi amintesc cum se respira , plamanii mei parca refuzau sa primeasca aerul , iar mintea mea pur si simplu se inchisese , acesta fiind singurul mod in care puteam face fata socurilor pe care le primisem in mod frecvent in ultimele ore.Ingrijorarea pentru Emma imi consuma fiecare strop de energie care imi mai ramansese , tot corpul ma durea , imi era frig , cel mai probabil aveam toate ranile deschise , iar tremurul incontrolabil care pusese stapanire pe mine parea sa se fi intensificat de cand l-am vazut pe Brandon zacand jos . Cel putin , credeam ca este el , deoarece umbra pe care o vazusem cu cateva secunde in urma nu semana deloc cu demonul roscat si mereu pus pe sotii de care imi povestise prietena mea ,corcitura aceea incercase sa-l elimine , iar dupa aspectul sau si privirea mai mult decat ingrozita a lui Cedric atunci cand l-am gasit , ma indoiesc ca isi ratase obiectivul cu mult. Am simtit o lacrima tradatoare in coltul ochilor si am intors mecanic capul spre locul indicat de mana tremuranda a roscatului. Prietena mea era cel mai probabil in aceeasi stare , sau chiar mai rau , si este doar vina mea , nu avusesem taria necesara sa il lichidez atunci cand am avut ocazia , iar acum cei pe care ii iubesc platesc pentru greselile mele. M-am ridicat de langa Brandon cu parere de rau , nu stiam exact ce se intamplase cu Cedric mai devreme , dar eram sigura ca facuse ceva ce ii afectase judecata , rasul aproape isteric ce il cuprintese , tremurul violent al mainilor , ochii sticlosi care priveau cu rautate erau semne clare ca ceva nu mergea cum trebuie , dar nu imi permiteam sa analizez situatia acum , Emma avea nevoie de mine.M-am pus pe picioare si cu un efort care a necesitat toata taria mea de caracter , le-am facut sa se miste cu toata viteza spre tunelul care ma despartea de prietena mea si de calaul mamei. Mana imi statea stransa pe manerul katanei ca si cum existenta mea ar fi depins de acel gest , nu imi va mai tremura arma a doua oara.

Picioarele mele s-au oprit brusc atunci cand ochii mi-au fost atacati de lumina de la capaul tunelului. Am scrasnit din dinti si am clipit des , disperata sa ma obijnuiesc mai repede cu lumina tortelor de pe pereti care , desi saracacioasa , imi ranea ochii . Odata ce am scapat de discomfort am inceput sa-mi plimb innebunita privirea in jurul meu , aproape plangand de fericire cand am vazut-o pe Emma stand ghemuita intr-un colt si uitandu-se cu ochii mari la mine . Nu era la capatul puterilor ca si Brandon , parea in regula , poate doar speriata zdravan , dar in regula . Am vrut sa fac un pas spre ea , dar mainile mici si firave s-au ridicat imediat , incepanand sa se miste frenetic , oprindu-mi gestul.

-Rose!

Tipatul a fost sigurul lucru pe care a putut sa-l faca inainte ca un pumnal sa zboare de undeva de deasupra mea , infingandu-se la un milimetru de pieptul ei. Oricat de mult ar fi vrut sa ma avertizeze , arma aflata in imediata ei apropiere a facut-o sa-si inghita cuvintele , rezumandu-se doar la a ma privii cu ochii mari , innebuniti de groaza.

Mi-am strans pumnii si m-am uitat in sus , furia mea explodand ca la apasarea unui buton atunci cand am vazut lighioana nenorocita stand agatata de o bucata de roca cu un alt pumnal indreptat in directia Emmei.

-Las nenorocit , nu esti in stare sa duci o lupta dreapta?intreb mai mult maraind cuvintele.

cuvintele.

Fata lui schimonosita de furie s-a intors spre mine , impactul fiind unul chiar si mai dezgustator datorita cicatricii ce-i brazda jumatate de chip pornind de sub barbie si oprindu-se pe frunte. Am zambit stiind cine ii marcase chipul pentru totdeauna , mai mandra ca niciodata de mama . Ea daduse gres in a-l lichida , aveam sa-i termin eu treaba pentru ca , exact ca si ea , aparam una din persoanele pe care le iubeam cel mai mult. M-as fi asteptat sa sara jos si sa ma atace , asa ar fi reactionat orice inamic rational , doar ca imi scapa faptul ca in fata mea nu se afla o fiinta rationala , ci o bestie ,al carui cod genetic nu ar fi trebuit sa existe , instata de razbunare.

Între Infern şi Paradis( Secretele Ametistului #1)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum