Leo Howard (Vol. 2)

Romania

         Dupa o saptamana scapasem de tot, adica incheiasem toata treaba cu politia si cu Billy, deci eram libera...cu exceptia unui singur lucru totusi: presa. Presa inca imi era pe urme fiindca de cand iesisem din inchisoare avusesem grija sa nu imi mai fac aparitia in public deoarece nu imi doream sa imi fac o imagine proasta, desi circulau ceva zvonuri despre mine care partial erau adevarate. Dar adevarul adevarat nu iesise la iveala si nici nu aveam de gand sa il las sa iasa. Le-am zis mamei si tatei sa faca tot ce le sta in putinta ca adevarul despre mine sa nu fie scos vreodata la iveala. Nu imi doream ca lumea sa stie ceea ce facusem chiar daca eu eram doar o victima de la bun inceput. Teama pe care o aveam cand eram in liceu revenea cu pasi inceti dar siguri spre mine, iar asta ma facea sa imi fie frica din nou de oameni si de ceea ce ar putea crede despre mine. Nu, sper ca nu sunt inteleasa gresit, si pana atunci imi fusese frica, dar nu la fel de tare pe cat incepuse sa imi fie dupa acel incident. Incidentul cu Billy m-a facut sa revin la vechile obiceiuri si frici de care imi era teama ca nu aveam sa mai scap de data asta, mai ales fiindca Leo nu era langa mine sa ma sustina. Pana la urma el a fost cel care m-a schimbat. Daca el nu mai era sa imi tina emotiile in frau, atunci cine? Fara el emotiile mele aveau de gand s-o ia razna si sa se imprastie in toate directiile posibile fara o sansa de a le opri. Aveam sa devin din nou o persoana fricoasa, incapabila sa aiba cat de putina incredere in cineva, fara vointa de sine, fara determinarea de a schimba ceva, fara nimic. O prefacuta. Asta aveam sa devin. Iar eu nu imi doream asta. Totusi, chiar si dupa ce s-a facut dreptate si Billy a fost incarcerat, Leo nu s-a mai intors la mine. Parintii nostri erau foarte confuzi in privinta noastra si totusi niciunul din noi nu a avut curajul sau vointa sa le explice ceea ce ni se intampla in acel moment. Nu a trecut mult si m-am mutat inapoi cu mama acasa, peste drum. Leo, la cateva zile dupa, a plecat in vacanta. Pana nici parintii lui nu au stiut de el. Cu totii am aflat de la o emisiune mondena cand ne-am reunit in sufragerie, acasa la Leo.

          In timp ce Leo isi vedea de vacanta lui, eu eram la filmari. Urma sa apar in ultimele secvente din film, ultimele mele secvente. Desi eram personajul principal, aveam sa mor pe undeva pe la mijlocul filmului si sa fiu ingropata langa Leo care de asemenea sfarsise tragic in urma unui accident de masina. Dupa terminarea filmului am inceput sa-mi vad de viata mea. Intre timp, Leo venise din vacanta iar parintii nostri incercau sa ne impace cumva. Bineinteles ca Leo era cel incapatanat care nu voia sa vorbeasca cu nimeni si tocmai de asta m-am decis sa ma intorc in Romania, macar pentru cateva zile, pentru a ma mai calma. De fapt voiam si sa scap de parintii mei, dar bineinteles ca nu le spusesem asta. Eu luptasem pentru Leo, in schimb el pentru mine nu. Ma hotarasem sa nu mai insist deloc si sa vad daca el avea de gand sa imi mai vorbeasca vreodata. Dupa o luna petrecuta in Romania imi pierdusem orice speranta.

- Esti sigura ca nu vrei sa ne intoarcem in California? ma intrebase Amber intr-o zi. Venise si ea in Romania dupa ce ii spusesem ca nu mai aveam de gand sa ma intorc atat de repede in California pe cat planuisem initial.

- Nu. Deja m-au innebunit ai mei destul, nu incepe si tu, te rog...

- E okay, nu vreau sa te stresez, dar...crezi ca daca Leo te-ar suna si ar vrea sa va impacati te-ai intoarce?

- Nu.

- Cu siguranta nu ma asteptam la asta. Cine esti tu si ce ai facut cu Selena? ma intrebase ea jucaus. Dar eu nu aveam chef de glume. Nu mai eram fericita de ceva vreme, nu mai eram fericita inca de cand cu incidentul. Rasul imi era strain si cu atat mai mult glumele.

- Sa fim realiste, Amber, eu si Leo mereu ne-am certat. Poate ca atunci cand mergeam aici la scoala credeam ca suntem compatibili si ca o sa ne mearga bine, dar timpul ne-a demonstrat complet opusul. Amandoi suntem la fel de copilarosi si incapatanati. Stiu ca am zis ca vom fi mereu impreuna chiar si asa, dar...nu stiu...imi tot amintesc de acum cativa ani cand ne-am certat foarte rau si din motive prostesti. Toate certurile noastre erau din motive prostesti. Inca suntem niste copii, nu ne-am maturizat.

- Da, stiu, ai dreptate. Imi amintesc si eu ca nu v-ati mai vorbit saptamani intregi, daca nu chiar luni. Nu mai stiu sigur.

- Crede-ma, nici eu. Dar stiu ca a fost aiurea. Si mai stiu ca ne-am impacat pur si simplu, nu ne-a trebuit mult...tot ce ne-a trebuit a fost vointa. Orgoliul a fost mereu un obstacol in relatia noastra si constat ca mereu va fi. Tocmai de asta cred ca e mai bine asa.

- Eu zic sa vorbim cu Sarah sa vedem ce zice si ea. Poate are sa ne zica ceva de Leo. Am sunat-o pe Sarah pe skype si am vorbit ore in sir, dar niciun rezultat. Stiam ca asa va fi. Luasem o decizie matura, consideram eu, si renuntasem definitiv la Leo.

Parerile autorului:

Acesta este penultimul capitol. Enjoy!

M-am hotarat sa mai scriu unul. Initial voiam ca acesta sa fie ultimul. Faza e ca nu stiu daca sa-l fac sub forma de epilog sau nu. Cred ca o sa-l fac ca pe acesta totusi, dar va fi din perspectiva lui Leo, asa planuiesc.

Stiu ca acest volum e foarte scurt, dar nu stiu, pur si simplu am simtit ca asa trebuie sa termin povestea. E ciudat pentru mine ca Selena si cu Leo sa se desparta tocmai acum fiindca eu de obicei nu fac asa, nu-mi place pur si simplu. Mereu am fost o visatoare, o visatoare care spera la un final fericit pentru toata lumea. Cred ca din cauza unor "revelatii" de-ale mele am ales sa ii despart, cred ca realitatea m-a influentat. Eu nu prea sunt realista de genul meu, sunt mai visatoare si atunci cand sunt indragostita, mai ales, devin oarba si am impresia ca x chiar ma iubeste si nu-mi dau seama de ceea ce se intampla cu adevarat. That's my problem, oameni buni.

Din moment ce mai am putin si am terminat si cartea asta, vreau sa o continui pe cea cu sirenele fiindca unele persoane m-au intrebat cand o voi continua. Nici macar nu imi mai amintesc cand m-am apucat de ea. Cert e ca am lasat-o de izbeliste inca de la inceput.