Leo Howard (Vol. 2)

"Get well soon"

Jake's P.O.V.

- Esti mai bine?

- N-nu, nu stiu...se balbaia Selena. Asta inseamna ca drogul isi face efectul. Si nici macar n-a trebuit s-o pun sa bea tot paharul, hah. Unde ma duci? ma intreaba ea putin speriata, abia acum observand ca ceva nu e in regula. Ne aflam pe o strada intunecata care era destul de departe de bar. Merseseram ceva ca sa ajungem pana aici. Voiam sa gasesc un loc mai tacut, nu prea luminos si evident fara oameni.

- Cred ca ar trebui sa merg acasa. Nu ma simt prea bine. Nu i-am oferit ocazia de a mai spune ceva, stiam ca mai avea putin si lesina. Cred ca deja incepea sa ameteasca dupa modul in care ma privea. Abia se mai putea tine pe picioare asa ca am avut grija sa o sustin pana cand am ajuns unde voiam. Am lipit-o de zid presandu-ma de ea si incepand sa-i dau tricoul jos. Ea incerca sa protesteze pentru un moment, dar era prea moale, abia daca mai avea puterea de a se opune. Nu avea nicio sansa. I-am zambit inainte de a o saruta haotic, avand grija de a o si dezbraca pe parcurs.

- Jake...ce faci...? m-a intrebat atunci cand mi-am strecurat degetele prin lenjeria ei intima.

Leo's P.O.V.

- Cred ca innebunesc, Amber! A mai trecut o ora si inca n-a venit, ma precipitam eu invartindu-ma prin sufragerie.

- Doamne. Ti-am zis sa te calmezi. O sa vina ea, o sa vezi, imi spuse Amber, calma, de pe canapea, care ma privea ca pe un nebun ce se invartea aiurea prin jur doar pentru a agita aerul. N-avem nevoie de ventilator, sa stii. Cand o sa avem o sa te anuntam, glumeste ea.

- Unde e Sarah? Poate ea o sa-mi dea dreptate.

- Sus.

- Sarah! am strigat-o, dar fara raspuns. SARAH! Nimic. SARAH!!!

- Ce e?! De ce tipati? tipa Sarah din capul scarilor, uitandu-se la noi enervata.

- Dar tu de ce tipi? o intreb eu putin amuzat de fata ei iritata. Avem o urgenta, spun eu trecand direct la subiect.

- Ce e? Ce s-a intamplat? ma intreaba ea, agitata, coborand repede jos pana la mine.

- Selena n-a venit acasa de ore bune si tot ce stim despre ea e ca e intr-un bar sau ceva de genul si ca Jake e cu ea.

- Jake? Ala nu e tipul barfitor?

- Ba da, dar asta nu ne intereseaza pe noi acum. Crezi ca poti sa dai de ea?

- O sa incerc s-o sun, imi spune si isi scoate telefonul din buzunarul blugilor. Nu raspunde. Mi-am pus mainile in cap exasperat. Trebuie sa facem ceva. Nu putem sa stam asa. Trebuie sa mergem sa o cautam.

- Si cand crezi ca o vom gasi? Azi nu cred, ii spun eu serios. Sa fim realisti. Poate fi oriunde. Sunt o gramada de cluburi si baruri pe aici.

- Da, dar e mai bine sa facem ceva decat sa stam aici, nu?

- Okay, am cedat eu, fiind cat de cat convins intr-un final.

          Am stat pe drumuri vreo zece minute cautand-o, dar eu unul imi pierdusem rabdarea, asa ca Sarah ne-a propus sa recurgem la planul doi, ceea ce m-a facut imediat sa-mi para rau ca nu l-am ales din prima pe acela. Am reusit sa-i dam de urme Selenei cu ajutorul GPS-ului pe care, slava Domnului, il avea activat. Dupa nici cinci minute am gasit-o. Sincer sa fiu nu ma asteptam sa fie atat de aproape de casa si nu ma asteptam nici sa fie atat de "imbracata".

- Doamne, ce ti s-a intamplat? a intrebat-o Sarah speriata, mergand in graba la ea alaturi de Amber. Nu stiam daca sa ma simt dezgustat, tradat sau rusinat de ceea ce vedeam in fata mea.

- Cred ca a fost drogata, mi-a spus Amber uitandu-se cu o fata gen "imi pare rau" catre mine.

- Serios? am spus uimit. M-am apropiat in sfarsit de ea si i-am ridicat capul ca s-o pot privi in ochi. Avea pupilele dilatate si abia daca isi mai putea tine ochii deschisi. Am luat-o repede in brate si le-am rugat pe fete sa-i ia tricoul si pantalonii scurti de pe jos dupa care am pornit spre casa rugandu-ma ca presa sa nu afle niciodata de aceasta escapada a iubitei mele.

Selena's P.O.V.

          M-am trezit ametita cu o durere indescriptibila de cap. Toata dimineata am fost asa si cu greu mi-am revenit. Nu reuseam sa-mi amintesc ceea ce facusem aseara si ceea ce era cel mai rau era faptul ca trebuia sa merg la filmari.

- Nu-ti fa griji, l-am sunat eu pe regizor si i-am zis ca nu poti veni azi, ma anunta Leo facandu-si aparitia in camera. Apropo, ai primit astea de la colegii tai. Mi-a intins un buchet mare de flori de care atarna un bilet cu "get well soon".

- Ce dragut din partea lor, am spus incet. Nu puteam sa vorbesc prea tare...sau mai bine zis nu aveam curajul sa o fac. Nu stiam ceea ce facusem aseara iar asta ma inspaimanta. Imi aminteam doar ca plecasem de acasa si mersesem la un bar, iar de acolo nimic. Biletelul cu "get well soon" ma facea sa ma intreb ce le-o fi spus Leo colegilor de platou. Le-o fi spus adevarul? Daca da, care era acela? Leo...am soptit, dar el m-a ignorat si a iesit din camera. Ce am facut? mi-am spus cazand pe podea. Dupa zeci de minute petrecute pe podeaua ciudat de rece, m-am ridicat si am mers pana la baie. In oglinda am putut sa vad o persoana pe care abia daca o recunosteam. Semne de seara trecuta erau vizibile pe fata mea. Nu-mi aminteam sa ma fi imbatat, iar aspectul pe care il aveam imi dadea si mai mult impresia ca fusesem drogata. Dar de cine? Atunci imi amintisem de Jake. Sa fi fost el? Imi amintisem ca venise langa mine, dar de acolo totul era in ceata. Ma hotarasem sa ma calmez si sa-mi ofer timp in a ma gandi. Poate asa as fi reusit sa aflu mai repede ce mi s-a intamplat. Leo...Leo era atat de suparat. Supararea pe care mi-o aratase in urma cu jumatate de ora ma facea sa imi fie frica sa aflu ceea ce s-a intamplat. Era numai vina mea, asta era clar. De la mine pornise totul: cearta, faptul ca am plecat cand nimeni nu m-a obligat s-o fac, plecarea la bar cand puteam pur si simplu sa ma intorc acasa. Totul era numai si numai din vina mea. Ma simteam ca si cand as fi fost amnezica iar o mare parte din viata mea era intr-o ceata totala, o mare parte din amintiri ce aveau o deosebit de mare importanta si de care atarna viitorul meu si relatiile cu persoanele dragi. Leo nu numai ca era suparat pe mine, dar era si dezamagit, iar eu nu stiam de ce. Faptul asta imi strica sansele de a ma impaca cu el, de a putea discuta. Imi era frica sa merg sa-i vorbesc pana ce eu nici nu stiam ceea ce facusem, pana ce nici nu stiam daca facusem ceva pentru care ar fi trebuit sa-mi cer scuze.

Nota autorului:

OMG! Sunt atat, dar atat de bucuroasa ca nu m-am lasat si am postat azi! La inceput nu voisem, dar apoi m-am gandit "Cand o sa mai scriu eu daca maine o sa fiu plecata iar duminica probabil o sa vreau sa ma relaxez?". Sper ca v-a placut acest capitol si sper sa nu uitati sa-mi lasati un cat de mic comentariu se poate! Vreau doar sa stiu ca imi apreciati efortul pe care il depun in ceea ce fac aici, desi sunt o lenesa destul de mare :))