Cucerește și păstrează Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 20

   A trecut ceva timp. Merg regulat la psiholog. Asta doar din cauza faptului ca tata vrea asta, iar mama il sustine crezand ca asa este mai bine pentru mine. Mie una... imi este indiferent. Urmele mi-au trecut, doar "amintirile" mi-au ramas. Daca pot sa le zic asa.

-Ii mai simti atingerile? repeta femeia intrebarea.

-Daca-i mai simt atingerile? murmur intr-un final, iar ea aproba din canapeaua rosie. Nu.

-Esti sigura? insista enervandu-ma.

-Tu ce crezi?! Sunt peste tot, zbier revenind inapoi la clamul tulburator de mai devreme privind in gol.

  Intrebare stupida. Poate nu chiar peste tot, dar le simt, din cand in cand. In chimb, cosmarurile sunt cele care nu-mi dau pace. In fiecare seara sunt acolo, simt asta, iar cand il simt deasupra mea ma lupt cu tot ce-i in jurul meu. Cu Mark. In ultima perioada a dormit la noi. Tata a marait si inca o face de fiecare data, dar accepta doar ca sa nu ma mai auda tipand noaptea.

-Il mai visezi?

-Nu...

-Nu ma minti Kitty, ma dojeneste femeia asezandu-se pe un scaun langa mine. 

-Nu te mint, oftez fixand pentru a nu stiu cata oara cu privirea peretele alb.

     Ba mint. Dar tot ce imi doresc este a scap de sedintele astea chinuitoare. Doua ore risipite aiurea, la aceeasi ora. Mereu.  Doua ore in care trebuie sa vorbesc despre ce ma deranjeaza, supara sau calmeaza. Aiurea...

-Il iubesti? rosteste atragandu-mi atentia. Il iubesti pe Mark? 

    Stomacul mi se strange brusc, iar pielea mi se zburleste facandu-se de gaine o data cu fiorul ce imi traverseaza spatele. Ochii mi se maresc, dar in acelasi timp privirea imi fuge in poala pe mainile mele impreunate.

-Da! raspund hotarata privind-o in sfarsit.

   Femeia zambeste notand ceva in carnetel, din nou. Ceasul incepe sa sune aratand terminarea sedintei, terminarea torturii. Ma ridic  vijelios parasind cabinetul fara sa dau vreo explicatie, sau vreun salut. Imi inchid hanoracul sustras din geanta brunetului si-mi pun castile in urechi.

  Am o problema... poate am mai multe, dar dependenta si-a facut simtita prezenta. Parfumul lui Mark a devenit un drog pentru simturile mele, exact ca si persoana sa.  In fiecare seara - aproape fiecare seara - este langa mine, sau pe podea sau peste tot trezindu-ma o data, poate de doua ori inabusindu-mi fiecare tipat cu cate un sarut dulce facndu-i pe cei din casa sa creada ca sunt bine si nu mai a cosmaruri. In ultimele doua seri tata l-a dat afara, dar el a intrat pe geam ca peste cateva ore sa fie martor la o trezire a demonilor ce pun stapanire pe visele mele.

-La dracu' Mark, urlu din toti plamani cand acesta imi sare in fata. Am crezut ca mor...

-Si eu la fel cand era sa ies  in bustul gol din casa ta, maraie baiatul tragandu-ma in bratele sale. Asta nu era undeva?

-Poate, bolborosesc cu nasul in tricoul sau alb. Voiam ceva comod, voiam sa ma simt ca acasa in timp ce aia imi umbla prin ganduri.

-Te cred, sopteste cu fata scufundata in scobitura gatului meu. Hai sa te ducem acasa...

-Mark, il opresc eu. Azi e luni. Azi e scoala.

-Stiu, dar hai sa mergem maine. Ce zici? 

-N-o sa poti sa impiedici asta la nesfarsit, stii?! Tot va trebui sa merg o data si o data. De doua saptamani tot amanam, rostesc cuprinzandu-i trunchiul cu ambele brate. 

-Stiu, dar nu te vreau acolo. 

  Cu un zambet trist ma ridic pe varfuri presandu-mi buzele pale de cele rosiatice ale brunetului care nu se da inapoi, ci din contra. Imi prinde bazinul cu un brat lipindu-mi trupul de al sau.