Capitolul 16

4.5K 290 13
                                    

    Cu cateva ore in urma...

-Mark! strig disperata cand il observ prabusindu-se. Uita-te la mine, Mark! 

   Privesc in jur sperand voi gasi ajutor, dar nici urma. 

-Rezista!

    In prezent...

  Bipaitul enervant al aparatului incepe sa-mi accentueze starea de nervozitate. Parca as fi un leu in cusca, ma invart prin tot salonul. Ce s-ar fi intamplat daca nu ajungeam la timp?

-Kitty, vrei ceva? ma intreaba Zo strecurandu-si capul pe usa, dar neg cu o usoara inclinare a capului rotindu-ma pe calcaie cu fata spre pat.

    E numai vina mea. Daca eu n-as fi fost atat de indiferenta si prostuta, poate nu s-ar fi ajuns aici, iar el ar fi jucat fotbal pe terenul ala nenorocit. Blake  ar fi stat locului.

-Esti sigura? insista bruneta facandu-ma sa marai.

-Nu Zoey. Nu vreau absolut nimic!

-Cum vrei, cedeaza fata si paraseste salonul.

    Imi pare rau pentru ca ma comport asa, dar e imposibil.

-Kitty...

-Ce mai e acum? ma intorc fulgerator spre usa. Mama...

-Buna scumpo, zambeste blonda apropiindu-se. Imi pare rau!

    Oftez si ma napustesc asupra femeii strangand-o cu putere in brate. Hohotele de plans umplu salonul. Mana blondei urca si coboara pe spatele meu vrand sa ma linisteasca, dar nici melodia pe care o fredoneaza de zor nu ma ajuta. Versurile ce o data ma linisteau intr-o clipa, acum agraveaza situatia.

-Katerina! rosteste mama tare si clar facandu-ma sa ma opresc.

    Ma departez luand o gura mare de aer. Privirea imi cade pe chipul celei din fata mea.

-Nu-mi mai spune asa, marai revenind la locul meu pe marginea patului.

-Kitty...

-Stii doar ca nu-mi place, adaug ferindu-mi privirea.

-Ti-am adus niste haine, in caz ca le vrei sa stii ca sunt la Zoey! murmura blonda deschizand usa.

      Katerina... Urasc numele asta, sa-l ia naiba! Oricum... unii spun ca cei care sunt in coma pot auzi tot ce se petrece in jurul lor, in cazul asta as prefera sa nu fie adevarat. Mark vindecat si un nume numai bun de santaj, suna perfect. Nenorocitul ala de Blake va plati, intr-un fel sau altul.

       Imi sterg cateva urme lasate de lacrimile ce au cazut necontenit de cateva ore, apoi cu un ultim sarut plasat pe fruntea baiatului parasesc salonul nevrand sa ofer nici cea mai mica  informatie celor din jur. Doar bruneta ma priveste chioras mustacind alaturi de celalalt frate Sherman ceva.

-La dracu'! urlu dand cu pumnul in volanul masinii o data ce am urcat. 

       Inchid ochii pentru cateva momente si expir zgomotos. Bag cheile in contact oferind masinii sansa de a scoate un sunet placut, calmant. Pornesc in tromba lasand in urma imaginea celui intins pe patul de spital inconjurat de aparate.

  O starada, doua, poate chiar trei ma despart de locatia dorita, liceu. Accelerez facand slalon printre masini primind cuvinte care mai de care  mai neortodoxe din partea soferilor. Indiferent  de situiatia, sau cuvinte, ajung intr-n final in parcarea liceului. Gorilele lui Blake formeaza o baricada in jurul acestuia o data ce apas pedala. Cu viteza ma indrept spre grup, dar apas la fel de puternic si frana oprindu-ma la nu mai putin de treizeci de centimetri fata de indivitul care ranjeste ca ultimul criminal.

-Ce ti-a facut el nenorocitule? Care-i problema ta? Nu poti sa ramai la ciufuleala sotiei directorului? scuip cuvintele cu scarba coborand din masina.

-Vezi? Exact asta a fost, si inca este problema. Din cauza idiotului tai de prieten in perioada urmatoare stau pe tusa, raspunde apropiindu-se cativa pasi.

-Tu stii unde este acum? intreb sperand ca va coenstiza ceea ce a facut.

-Da, stiu. Sta la poarta impreuna cu Sfantul Petru, replica amuzat.

-Idiotule! urlu plesnindu-l cu putere. E pe un pat de spital si asta doar din cauza ta si a gasti tale de maimute. Vei plati pentru asta! adaug pornind spre masina.

    O data ajunsa in dreptul portierei sunt izbita de aceasta, iar maraitul lui Blake imi da de inteles ca am starnit animalul din el. Mana i se aseaza pe gatul meu facandu-ma sa pornesc o ploaie de lovituri asupra individului care se pare ca nu da nici doi bani pe pumni si palmele mele, ca sa nu mai zic de strigate.

-Da-mi drumul! strig ridicandu-mi genunchiul intr-un final.

-Nenorocito, bombane lipindu-ma inca o data de portiera.

   Un motor puternic rasuna nu la mare departare ca mai apoi un frumos Porsche sa opreasca langa noi, iar bruneta sa coboare mai rosie ca un rac.

-Blake ia-ti laba de pe ea! tuna nervoasa tragandu-ma de brat, dar animalul din fata noastra nu face nimic altceva decat sa bufneasca intr-un ras haotic.

-Daca primesc o gurita, poate ii dau drumul! spune  spre amuzamentul celorlalti cinci baieti.

-Nu cred ca mai ai nevoie si de alte probleme, asa ca dai drumul, nu fi mai idiot decat esti! il impinge prietena mea pe acesta deschizand portiera. Pleaca!

    Blake paseste inapoi vreo doi pasi ca mai apoi sa ne ia pe sus impreuna cu unul dintre cei cinci. Atat eu, cat si Zo ne zbatem ca ultimi pesti pe uscat sperand ca vom scapa de gorile.

-Da-mi drumul! urla bruneta ca din gura de sarpe.

      Nici unul dintre ei nu pare ca vrea sa arate putina mila continuand sa inainteze spre vestiarul baietilor.

    Nici nu vreau sa cred ca situatia se repeta!

    Dusurile sunt pornite lasand apa rece sa curga. Zo este trantita in dreptul acestora fiind obligata sa ma priveasca in timp ce Blake, alaturi de unul dintre prietenii sai, ma trasc sub apa rece. Mainile ii sunt stranse la spate si ingenunchiata, iar eu sunt intinsa de parca as fi ultima taratura de pe strada.

-Da-te de pe ea animalule! striga bruneta plangand. 

-Taci si priveste! Am deja destule probleme, ea nu mai conteaza, i-o taie bestia. Acum taci si fi cuminte pisicuto!

     Un material ud imi este calus, iar o funie aspra catuse. Bluza patata de sangele baiatului pe care il iubesc, dar nu oentru mult timp. Este sfasiata imediat de matahala pozitionata deasupra mea. Orice miscare imi este anticipata. Nici blungii nu-mi mai acopera pentru mult timp trupul fiind aruncati la picioarele prietenei mele care se zbate in ciuda neputintei sale.

-Te rog, opreste-te! implora fata cand cureaua ce avea sa-i tina pantalonii individului este disfacuta. Te rog...

-Daca era o fata buna, nu se afla in impostaza asta! rade miseleste presandu-si trupul de al meu.

    Capul mi se intoarce automat in directia lui Zoey fixand-o cu privirea. Nu mai pot face diferenta dintre lacrimi si apa rece ce ma inconjoara. Lenjeria intima este coborata pana la glezne, apoi aruncata.

-Oricum Sherman i-a tras-o deja si nu numai, nu? adauga folosind acelasi ton. Esti gata?

      O durere ingrozitoare imi traverseaza trupul dand frau unui tipat ce acopera si urletul brunetei.

In acelas timp... 

                                                        Perspectiva lui Liam

   Trupul o data inert al fratelui meu prinde brusc viata, iar sunetul aparetelor o ia razna.

-Katerina! zbiara brunetul ridicandu-se in sezut.

Cucerește și păstrează Vol. I |FINALIZATĂ|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum