Cucerește și păstrează Vol. I |FINALIZATĂ|

Capitolul 18

Perspectiva autorului

Doua saloane, doua paturi si doua trupuri ce stau intinse pe asternuturile albe.

Blonda guraliva de alta data este inconjurata de familie si prieteni. Pana si Alex sta mai cuminte ca niciodata privind cand la Kitty, cand la Rosie care mai are putin si lesina. Jade si Sebastian ocupa un loc linistiti pe doua scaune in dreptul fetei, iar Thomas si Alexa stau lipiti de perete privind-o pe fata exact cum fac toti ceilalti. Cat despre David si Miranda... chipurile acestora sunt brazdate de lacrimi si durere, iar bruneta - prietena ficei lor, Zoey - asteapta in tacere verdictul.

In celalalt salon, Mark este inconjurat de familie. Parintii acestuia stau de o parte si cealalta a patului pe cate un scaun conturand cu privirea fiecare trasatura a batului, iar Liam... Acesta face asemenea unui leu in cusca. Se plimba tot salonul mai sa faca si gaura in podea aruncand cate o privire intristata spre pat.

Doua suflete, doua destine si doua personalitati puternice.

Asta i-a adus pe cei doi impreuna, dar oare... drumul lor se va termina aici? Dupa tot acest balamuc povestea lor se va sfarsi?

Brusc... in salonul baiatului Sherman se face zarva, doctorii intra pe rand fiind urmati de catre asistente. Bipaitul constant al aparatului ce-i masoara pulsul o ia razna crescand cu putere revenind la fel de repede la normal ca mai apoi sa scada. O data cu inceperea manevrelor de resuscitare, familia acestuia paraseste salonul, dar nu numai... familia blondei se afla deja pe holul spitalului.

-Inca o data! Unu, doi, trei, liber! striga doctorul din salonul fetei uimind pe toti.

Bruneta inlacrimata se refugiaza in bratele celuilalt frate Sherman care nu pierde timpul si o cuprinde cu bratele sale mari pe aceasta incercand sa o calmeze. Sunetul aparatelor devin din nou constate, iar doctorii ies pe usa in sincron.

-I-am stabilizat, dar...

-Dar? murmura toti in cor, atat familia blondei, cat si familiea baiatului.

-Amandoi sunt in coma, raspund unul dintre cei doi oameni in halete albe.

-Kitty era bine, reuseste sa rosteasca Rosie. Semnele vitale erau bune, nu inteleg!

-Asa este domnisoara, dar se pare ca imposibilul devine posibil. Ambii copii sunt in coma si pana cand se vor trezi trebuie sa asteptam. Imi pare rau! spune celalalt doctor pornind pe holul aglomerat.

Nici unul nu mai spune nimic revenind pe rand in saloane. Linistea se asterne din nou lasand sa rasune din cand in cand cate o rasuflare greoaie.

-Mark?

-Ce cauti aici, Kitty? tresare speriat baiatul ridicand-se de pe banca.

-Nu stiu. Ce loc e asta? murmura blonda apropiindu-se de acesta. Si de ce e intuneric? Si care-i faza cu felinarul?

-Nu stiu, raspunde asezandu-se pe lemtul lacuit. Pur si simplu, m-am trezit aici... sau cel putin asa pare.

-Adica? se incrunta fata.

-Nu e nimeni si oricat as cauta tot aici ma intorc. Oricat as tipa, nimeni nu ma aude, iar felinarul asta tampit sta aprins! turuie acesta lasandu-si capul sa cada pe umarul fetei. Macar tu esti aici...

-Pai sunt, dar nu stiu de ce sunt, ofteaza blonda privind in jur. Ai auzit?

-Ce sa aud? intreaba Mark ciulindu-si urechile.

-Liber! Unu, doi, trei...

-Unu, doi, trei...

-Ce-i asta Kitty? bombane acesta fixand-o pe blonda cu privirea.

-Te resusciteaza, constata cu stupoare fata ridicandu-se vijelios. Te resusciteaza!

-Poftim? Ce tot spui acolo?

-Mark trebuie sa te trezesti! spune cu repeziciune fata.

-Kitty...

-Trezeste-te, acum! urla blonda si il impinge cu putere.

-Semnele vitale se stabilizeaza, murmura una dintre asistente la vederea pacientului.

-Esti un baiat norocos, sa stii! rosteste doctorul batandu-l usor pe unul dintre umeri. Atat tu, cat si prietena ta...

Cateva mormaieli, apoi un somn profund - cam asa se poate descrie scurtul moment de luciditate. Toate persoanele din jurul celor doi tineri sunt mai calme ca niciodata. Mark e stabil, iar Kitty, surprinzator, si-a revenit si ea.

Momentele tensionate au trecut lasand loc pentru naucitoarea asteptare. Rose a studiat fisele fetei cap-coada si inca o data pentru a fi sigura ca tratamentul este unul potrivit pana cand pleoapele micute au inceput sa i se intredeschida.

-Sa dea naiba, murmura cu greutate pacienta atragandu-le atentia tuturor.

-Doamne, ce ne-ai speriat pitico! rasufla usurat Alex aplecandu-se sa-i sarute fruntea.

-Nu te apropia, se fereste aceasta.

Usa se deschide si in interiorul salonului paseste o asistenta bruneta mai zambitoare ca niciodata. Se apropie de pat studiind-o pe fata in liniste.

-Cum te simti? rosteste in cele din urma femeia.

-Bine, cred! raspunde aceasta fixand-o cu privirea la randul sau pe femeie.

Bruneta surade slab si o controleaza sub privirile insistente ale celorlalti in timp ce in salonul alaturat doctorul celor doi tineri face acelasi lucru cu Mark.

-S-a trezit? intreaba baiatul ridicand privirea din podea.

-Da, s-a trezit, aproba barbatul plimbandu-si degetul prin fata pacientilui. Vrei s-o vezi?

-Da... E posibil? murmura vrand sa se ridice.

-Nu. Tu stai aici, iar daca ea va vrea... poate veni, altfel nu! rosteste hotarat barbatul hotarat parasind salonul.

Oftand frustrat tanarul se resemneaza intinzandu-se inapoi pe salteaua moale sperand ca fata va urma sa intre pe usa din lemn din clipa in clipa. Minutele s-au transformat in ore chinuitoare care nu se mai sfarsesc pentru baiatul inconjurat de aparate, dar in cele din urma un ciocanit slab se aude facandu-l sa tresare si un cap plin de par blond ce nu face nimic altceva decat sa-l faca face pe acesta sa zambeasca.

-Buna, murmura fata apropiindu-se de patul acestuia.

-Buna, rosteste la fel de slab acesta ridicand un colt al asternutului faandu-i loc fetei langa el.

Kitty nu intarzie sa accepte oferta acestuia si isi strecoara pe rand cate un picior sub materialul calduros. Capul si-l aseaza pe bratul baiatului lasandu-si talia micuta sa fie cuprinsa cu celalalt brat in timp ce acesta o lipeste de pieptul sau.

-Te doare? sopteste blonda coborandu-si mana pe bandajul schimbat.

-Nu chiar, raspunde brunetul cu un suras slab strangand-o mai bine in brate. Pe tine?

-Nu, dar...

-Dar?

-Dar ma simt goala si cateodata mai simt un oarecare disconfort, stii tu?! Acolo...

-Imi pare rau pisicuto! spune baiatul ridicandu-i barbia cu doua degete. Stii?

-Nu e vine ta! zice aceasta apropiindu-se de chipul sau. Conteaza ca suntem bine si mai ales... impreuna.

-Pai si... tu esti bine? intreaba brunetul ferind o suvita rebela de pe fata acesteia.

-Nu, raspunde cu usurinta. Dar voi fi, adauga lipindu-si pentru o secunda buzele de ale baiatului.