OBSÉSIE - Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale.
Mia Walker - Copilăroasă la cei 22 de ani ai săi, infantilă...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-Mami! Țip şi fug spre ea cu picioarele mele micuțe.
Încerc să o prind din urmă, însă ea fuge prea repede pentru mine. Rochia galbenă şi lungă îi zboară în timp ce aleargă, iar părul negru i se duce în toate direcțiile. Râde şi îmi face semn să vin după ea. Câmpul e verde, iar iarba îmi vine până la buric. E prea greu să alerg! Însă continui. De ce fuge mami de mine? Acorduri de pian se aud în jurul nostru. Acorduri grave, apoi brusc mami dispare în întuneric. Totul e negru acum, iar o briză rece mă învăluie din toate părțile. Mami nu mai e.
Tresar din patul ce are urmele transpirației mele şi mă rezem în coate privind în jur. Dau la o parte pătura de pe mine şi mă las înapoi pe spate respirând greoi. Îmi pun mâinile pe față meditând câteva minute asupra coşmarului ce îl am deja de 15 ani încoace. A început de când a plecat ea. De când m-a lasat. M-a părăsit într-o ceață totală. Mi-a dat peste cap copilăria. Când eram mică nu înțelegeam tot ce se întâmplă. Aş fi preferat să rămân mică. Acum am 22 de ani şi nu există zi să nu mă întreb de ce m-a părăsit. Din cauza plecării ei nu m-am mai atins de pian de 15 ani. Şi poate a fost mai bine asa, astfel am descoperit pasiunea mea pentru fotografie, fiind astfel azi un bun fotograf.
Şi totuşi unde eşti mamă? Unde ai dispărut? Mi-ai scăpat printre degete, lăsându-mă cu mâinile întinse spre tine. Unde eşti mamă când am nevoie de tine? M-ai părăsit şi odată cu plecarea ta mi-ai luat şi sufletul. Mi-ai luat şi muzica. Tot ce iubeam e la tine, cu tine. Ai fugit. M-ai lăsat cu lacrimi în ochi şi speriată. Mi-ai lăsat sufletul pustiu. Ai plecat fără să te uiți înapoi. Inima mă doare în fiecare zi de dorul tău. Dor de tine. Dor de îmbrățişările tale calde. Dor de râsul tău. Dor de cum mă gâdilai. Dor de cum îmi cântai să adorm. Dor de cum mă alintai. Dor de parfumul tau. Aş da luna, aş da soarele, aş da toate stelele de pe cer numai să te am din nou. Să am cui să-i zic mami din nou. Ți-ai lăsat copilul să cadă în abis. L-ai lăsat să urască pianul. Pianul, cel ce mă făcea fericită după tine. Însă odată cu tine l-ai luat şi pe el. Prima şi ultima mea prezență pe scenă. Prima şi ultima mea apropiere de petalele albe ale instrumentului ce-mi aducea cândva zâmbetul pe buze. Am plans nopți la rând din cauza faptului că nu aveam cui să-i zic mami. Am plâns, şi m-am înecat plângand . Am plâns şi plâng. Acum spune-mi, unde eşti mămico? Unde te ascunzi? Lasă-ma să te găsesc. Lasă-mă să te iau în brațe. Lasă-mă să-ți iau supărările. Lasă-mă să te iubesc mami. Promit să am grijă de tine. Vino înapoi...
M-am holbat câteva clipe absentă la ceasul de pe noptieră ce indica ora 5:49. Înca 11 minute şi oricum aş fi fost trează. M-am ridicat cu greu din pat şi am pornit alene spre baie pregătindu-mă mai încet ca deobicei. Mi-am tras pe mine o pereche de blugi negri şi un maiou crem, părul legându-l într-o coadă de cal. Mi-am luat aparatul şi telefonul şi mi-am încălțat balerinii negri apoi am tulit-o pe uşă. 6:40, am timp să mă opresc pentru un covrig. Şi iată-mă aşezată la o coadă pentru micul meu dejun. Cand am ajuns a doua la rând, băiatul înalt din fața mea s-a întors dând peste mine, făcându-mă astfel să mă dezichilibrez. Am reuşit să mă prind la timp de tejgheaua patiseriei, reuşind să nu cad. Tipul înalt trecu pe lângă mine fără măcar să îşi ceară scuze şi am oftat cerându-i doamnei bâtrâne un covrig cu susan, punând banii pe tejghea.
