Adam's Obsession

Prolog

"Mami mă împinse uşor de la spate spre scena imensă. Este atât de fericita că în sfarşit voi avea prima mea aparitie în fața a sute de oameni, însa eu sunt mai speriată ca oricând. Cu mâinile transpirate mi-am tras rochița de culoare albă încercand s-o aranjez. Mami avuse grijă să arăt impecabil. Părul lung şi brunet mi l-a făcut bucle şi mi-a pus o fundiță micuță, albă într-o parte. Apoi rochița, oh cât iubesc rochița asta! Singura mea rochiță. Ştiu că mami mi-a făcut-o la maşina ei magică cu care face şi celelalte hăinuțe. Este albă, un alb imaculat şi simplu. Are nişte breteluțe subțiri ce îmi stau pe umeri şi un toutou micuț. Mami mereu are grijă de mine să fiu frumoasă.
Sala e mare şi plină ochi. Toți oamenii au ochii ațintiți spre mine. Cu paşi mici pornesc spre pianul mare şi negru ce stă impunător în mijlocul sălii. Mă urc cu atenție pe scaunul ce încă este prea înalt pentru mine si privesc clapele. Una albă, una neagră, una albă, una neagră. Mă uit la mami şi o vad zâmbindu-mi aşa că zâmbesc şi eu. Într-o fracțiune de secundă degetele-mi micuțe încep să apese clapele pianului într-un ritm plăcut. Toată atenția mea este pe clape. Acum sunt doar eu şi pianul, atât. Doar eu şi muzica. Oamenii parcă au dispărut brusc şi sunt în mijlocul unei pajişti. Aici sunt în largul meu.
Nici nu mi-am dat seama când am terminat melodia până când un ropot de aplauze se auziră în jurul meu. Oamenii par fericiți. Toți zambesc, unii sunt chiar şi în picioare. M-am uitat iar la mami şi am văzut că plânge. Nu, nu! De ce plânge mami? Am făcut ceva rău? Am greşit? Mă uit speriată în jur apoi fug spre mami, însa a dispărut. Unde e mami?"