Te mai întorci?

Capitolul 5

Proastă alegere am făcut. Trebuia să-l iau pe Andrei și să plec acasă când am avut ocazia. Ajunși la apartamentul lui Ionuț acesta începe să tragă de hainele mele. Nu știam ce să fac. Adică aș fi putut fugii și ma uita până se trezea. Sau pot să-mi petrec noaptea cu el, iar după ce încheiem ma duc acasă liniștită și satisfăcută cu adevărat. Atât mi-a trebuit să intru în jocul care mi-a exclus rațiunea. Nu știu dacă băutura consumată a avut efectul de a mă aprinde într-un asemenea fel sau el e unul dintre acei bărbați pentru care următoarea dată ai merge în același loc și la aceiași ora.

Îi simțeam mâinile pe corpul meu încins plimbându-se de jos în sus la fiecare colțișor. Eram complet goală și nu-mi aduc aminte când am rămas fără haine. Ardeam, eram pregătită să fac asta până când ceva din interiorul meu m-a făcut să ma retrag. Așa că mi-am luat hainele de pe jos și am ieșit cât de repede am putut. Am mers și l-am dus pe Andrei acasă, l-am pus în pat după care am ieșit să mă plimb. 

Fără să realizez am ajuns la cafenea, un local mic în care obișnuiam să ne petrecem zilele și serile când se întorcea. Era 5 dimineața, iar ei aveau deschis. Am mers în locul nostru, ca de obicei mereu gol. Parcă ne-ar aștepta să ne întoarcem. Îi e dor de noi cum îmi e și mie. Îmi amintesc că ultima dată când am fost aici ne-am certat îngrozitor. Credeam că se va sfârșii atunci totul. Bine înțeles că nu a fost așa. A venit la mine cu flori și vorbe frumoase, apoi ca prin magie eu am trecut peste.

"- De ce mereu trebuie să ne certăm? deja mi-a ajuns cu toate aburelile lui

- Pentru că tu ești prea încăpățânată să mă crezi când îți zic că nu ma folosesc de tine.

- Ba exact asta faci. Și din câte observ te cam plictisești de mine. Așa că de ce nu mă lași să plec pur și simplu?

S-a ridicat de la masă și a plecat."  

Asta a fost la câteva ore după cearta din cafenea. Mereu pleacă când e mai greu. Iar eu.... pic mereu ca fiind cea rea. O săptămână nu a mai venit acasă. Eu nu știam ce să fac, nu mai știam dacă e o ceartă obișnuită sau dacă aici se sfârșește totul. Mă simt vinovată că l-am lăsat să se joace atâta timp cu viața mea. Orice ar fi trebuie sa trec peste. Cu gândurile astea m-am întors acasă sperând ca scumpul meu iubit să doarmă. Era destul de devreme, nu am conștientizat că timpul a trecut atât de repede. 

Încă un capitol pentru voi. Vă pup!