Te mai întorci?

Capitolul 2

 ÎN URMĂ CU CINCI ANI

- Betty, haide! Încă nu te-ai ridicat din pat? Trezește-te leneșo!!

-Pleacă dracului și mai lasă-mă. 

Tipa enervantă care îmi perturbă somnul e Denisa, cea mai bună prietenă a mea. Părinții mei au plecat de dimineață la lucru așa că mi-am permis să-mi continui somnul. Dar buna mea prietenă chiar nu are altceva mai bun  de făcut așa că-mi distruge toată liniștea. O cunosc de 4 ani și ceva. Nu cred că un om ar avea nevoie de ceva în plus decât prietenia acestei fete. 

-Bettalia, morții ei de treabă haide ridică-te că vin boboci noi și am chef să îi cunosc.

-Ești cea mai mare pedofilă pe care o cunosc.

-Vreau doar să râd de ei, oricum e prima zi. Nu fii încăpățânată.

La insistențele brunetei de lângă mine mi-am deschis ochii și încetul cu încetul am început să mă pregătesc. Era bine că Denisa a venit mai devreme, sigur știa că  voi face nazuri și că nu voi vrea să mă trezesc.

După ce am terminat, mi-am luat căștile, telefonul și am plecat.  Ne-am oprit la locul obișnuit de fumat și apoi am mers la școală împreună cu restul prietenilor. O mulțime de copii adunați cu sau fără părinți stăteau aliniați așteptând să vadă ce se va întâmpla în continuare. Era o gălăgie insuportabilă. Eram în ultimul an, eram panicată de examenul ce urma să vina. Bacul urma să fie proba care îmi va decide viața. Eram abia la începutul anului și eu visez doar la cum voi sta pe acel scaun cu foaia în mână. Stăteam în spate și râdeam unii de alții când din depărtare ceva mi-a atras atenția. Nu aș putea explica ce simt acum, simt cum ceva mă apasă pe piept. 

-Cine e ăla? Îmi întreb prietenii.

Toți se uită la băiat, dar niciunul nu spune nimic. Se prare că nici ei nu-l cunosc. A mers la un grup de persoane din apropiere și a rămas acolo până la sfârșitul discursului directoarei. Îi cunosc bine pe cei la care el a mers. Sunt grupul de prieteni în care am stat până să vin la liceu. Odată ajunsă aici mi-am dat seama că persoanele care nu-ți oferă respect nu iți sunt prieteni. Acum ne salutăm și nimic mai mult. Mi-au făcut mult rău până să mă învăț minte. Când am urcat am întrebat-o pe una din fostele mele prietene cine e. Mi-a spus că îl cheamă Bogdan și că este prieten bun cu unul din băieți. În următoarele dimineți îl găseam tot acolo cu aceleași persoane. Până când Denisei îi venise ideea să facem cunoștință cu el când îl prindem singur. Zis și făcut. Următoarea dimineață  buna mea prietenă  l-a așteptat în fața porții și au început să vorbească. S-a împrietenit repede cu el așa că l-a adus la noi. Am făcut toți cunoștință cu el și ne-am petrecut ziua în compania lui. Am aflat că e nou în școală, într-o clasa paralelă. Spre seară am ieșit afară cu Denisa, Ana și Dani, trei dintre prietenii mei buni care l-au chemat și pe Bogdan. 

E 4 dimineața și eu nu mă chinui să adorm. Am primit vreo două mesaje de la Bogdan. Dar nu le-am deschis. La șase mi-a sunat alarma. Nu am dormit deloc și simt că o să mi se facă rău oricând. Nu am mai așteptat pe nimeni dimineața și am mers direct să fumez o țigară. Speram să ma calmeze, să scoată presiunea pe care am acumulat-o. Dar nu. Sursa mea de stres era deja acolo. Mi-a făcut cu mâna și a făcut un semn de "haide aici". Îmi era estul de rușine de el, eram foarte agitată. 

-Neața, arăți groaznic. Ce s-a întâmplat? mă întreabă frumosul bărbat din fața mea.

-Nu sa întâmplat nimic. Cum de ești aici? 

-Haide cu mine la o plimbare.

-Unde? Ar cam trebuii să merg la ore.

Mă întorc să plec, dar mă prinde de mâna. Corpul parcă îmi e electrizat. M-am lăsat dusă de el. Prinsă în gânduri m-am văzut în mașina lui, mergând habar nu am unde. Am ajuns la un lac, atât de frumos. Am stat un timp privind lacul fără să spunem ceva. Respirațiile noastre erau singurele care făceau zgomot. 

   Bun, deci asta e prima mea carte și știu că acum încă e destul de plictisitoare, dar sper ca pe parcurs să fie ceva de ea.