Te mai întorci?

Capitolul 1

"-Te mai întorci?"

Nu știu dacă întrebarea asta i-am adresat-o lui să fiu sigură că se întoarce sau dacă a fost pentru mine să-mi dau seama dacă persoana care eram înainte să ne cunoaștem se va mai întoarce. Știam că odată cu venirea lui în viața mea lucrurile se vor schimba, dar nu mă gândeam că totul va fi atât de diferit. Nu credeam că doi ani aveau să schimbe fiecare părticică din ce eram.

Îmi amintesc și acum momentul în care ne-am cunoscut. Primele priviri, primele sentimente simțite. Îmi amintesc de primii fiori pe care băiatul acesta mi ia dat și primele lacrimi când am crezut că pleacă definitiv. Dar nu, s-a întors de fiecare data. Mereu cu forțe noi și cu o dorință mai mare de distrugere. Nu regret că l-am iubit și astăzi, deși mult mai matură, l-aș primii înapoi fără să mă gândesc. Nici nu știu dacă ce am făcut până acum e corect și nici măcar ce voi face mai departe. Știu că mi-a învățat atât de bine slăbiciunile încât a profitat cât a putut de mult și nu se gândea că în drumul lui spre succes distruge vieți, printre care și a persoanei care îl iubește atât de mult. 

Acea întrebare i-am adresat-o acum mult timp. Atunci a fost prima dată când a plecat. A fost prima dată când m-a făcut să plâng. A fost prima dată când m-a lăsat sigură fără a știi cum mă voi simții. La câteva săptămâni s-a întors. Eram atât de fericita. Nu i-am mai pus nicio întrebare, nu i-am cerut explicații, eram doar bucuroasă să știu că s-a întors, că nu m-a părăsit.

Nu mi-a fost greu să-i cred aburelile, mai ales când îmi mărturisea cât de dor i-a fost de mine. Am stat ca o jucărie așteptând ca cineva să-mi ofere dragoste, să se joace cu mine. Aici nu am greșit. S-a jucat cum a vrut el cu mine. În șase luni m-am obisnuit ca el să plece pentru naiba știe cât timp, dar să se întoarcă. Credeam că oamenii se întorc doar la ce iubesc. Dar m-am înșelat amarnic. Oamenii ce iubesc nu pleacă, nu-și lasă dragostea știind că atunci când se vor întoarce totul va fi la fel. Oamenii ce iubesc rămân și luptă pentru cel de lângă ei. El nu a făcut asta. A știut că îl iubesc și asta i-a dat libertatea să facă ce vrea din mine. Doi ani de zile am trăit așa fără să fiu deranjată de atitudinea lui. Acum face parte din trecut, dar nu pot fi sigură ca mâine sau săptămâna viitoare nu va apărea iar. Sper să nu o facă, sper sa nu ma distrugă iar.

Nu vreau să vizitez iar cabinetul psihologului la care am fost în ultimul an. Vreau să-mi continui viața. Nu cred că pentru o perioadă voi mai accepta un bărbat în viața mea, dar sper să îmi treacă cât de curând. Naivă am fost de când mă știu. Am stat mereu pe lângă oameni care m-au folosit în propriile lor scopuri egoiste, pe când eu voiam doar afecțiune, prietenie. Nu am fost niciodată cea care se îmbrăca cel mai "cool", cea care arăta cel mai bine sau cea mai inteligentă fată din grupurile prin care m-am învârtit. Eram și sunt o fată banală. Singura diferență între cea de ieri și de cine sunt azi e că acum nu mai sunt atât de sigură că orice vis se îndeplinește, că orice om ascunde o parte bună și că tu trebuie doar să-l ajuți să o scoată la suprafață. Acum mă afund în muncă, carți și dormit.  Acum sunt în cea mai mare parte rodul muncii lui.

Bună, sper sa va placa și să-mi spuneți dacă doriți să continui. Va multumesc! pup