The Opposite

1.Zile de vară

Atenție: Cartea are un conținut sexual puternic, violent și limbaj licențios. Cine considera ca nu poate suporta, va rog sa nu citiți cartea. Citiți pe propria răspundere! Nu este făcută după o altă carte, serial(sau film) și nici o carte tradusa. Aceasta carte este creația mea.

PS: Aceasta este prima mea carte. Sper sa fiți destul de indulgenți cu mine.

Multumesc pentru intelegere! Va urez citire plăcută! :)

All Rights Reserved 2016
©DreamyFairtayle

THE OPPOSIT

'Love is the river of life
in the world.'
•••••

(În urmă cu două luni - Începutul verii)

*Grace's POV*

-Grace! aud o voce familiară strigându-mă.

-Vom întârzia! Mişcă-te o dată! aud aceeași voce exasperată.

Mă uit pentru ultima oară în oglindă aranjându-mi părul, punându-mi ghiozdanul pe umăr și coborând scările în grabă. Ajunsă jos o văd pe blonda cu ochi albaștri care mă privea plictisită și total lipsită de interes.

-Ei, bine...ce a durat atât? spune ea dându-și ochii peste cap. Apoi scoțând la iveală un rânjet micuț bucuroasă să mă vadă.

Să mă prezint mai întâi. Pot spune, după cum știți că numele meu este Grace, sunt o fată obișnuită de liceu, spus între ghilimele. Sunt din orășelul sau mai bine zis capitala, Boston. Părinții mei, Hellen și John Smith, sunt niște oameni de excepție pot sa spun după felul în care și-au organizat viața atât de bine și încerc sa ma iau după urmele lor, dar viața mea e total diferită de a lor, fiind o fată pusă mereu pe glume și distracții dar într-o oarecare măsură. Chiar ma gândesc ca uneori ma înțeleg mai bine cu tatăl meu, mama fiind mereu strictă și autoritară când vine vorba despre studii. După cum știți și voi sunt în criză de timp.

-Mă cunoști destul de bine! spun cu o voce calmă, încercând să o îmbunez și zâmbindu-i prietenos. Să mergem! spun și o iau pe blondă de braț.

Apropo, numele ei e Casse. E sora mea din altă mamă pot spune pe scurt. Având părul blond și mătăsos, cu niște ochi albaștri și limpezi ca lacrima, cu o talie bine făcută, fiind destul de înaltă. Era îmbrăcată cu o fustă rozalie, cu un tricou asortat având un mic accesoriu la gât care îi scoate ochii în evidență și o pereche de tocuri nu foarte înalte, dar bine făcute. Având un machiaj nu foarte strident.
Pe când să ieșim din casă aud o voce calmă și iubitoare care ne spune blând ,,Baftă fetelor!". Am recunoscut imediat vocea aceea care mă trezea în fiecare dimineață și mereu mă sprijinea, fiind persoana care era totul pentru mine, mama mea.

-La revedere, Hellen! îi spune Casse mamei.

-Pa, mamă! îi spun îmbrățișând-o călduros, apoi ies din casă îndreptându-mă spre mașina fratelui meu, Bradley, unul dintre cei mai mari nesuferiți din câți au existat. Fiind un brunet cu ochi căprui și părul ușor ondulat într-o creastă. Oare a existat vreodată mă car o mică asemănare între noi? Nu, nu prea cred, cu toate că blonda îmi spune mereu că semănam leit. Pff...da, de unde?!

-Ce a durat așa de mult? spune Bradley cu o voce ușor nervoasă.

-Chestii de-ale fetelor. spune Casse, apărându-mi un rânjet pe față, ce pot să spun, îmi place să-l enervez.

-Dar, tu, cu cât parfum nesăbuit te-ai dat? Hmm...domnul perfect tre să atragă fetele, dar cu toate astea nu i-a reuşit niciodata. Tragic, nu? spun cu ironie, tachinându-l.

-Mă car eu pot sa arăt bine în cinci minute, spre deosebire de alte persoane... spune el, referindu-se la mine.

Mașina pornește, iar noi ajungem în câteva clipe la liceu. Bradley, parchează mașina și spune cu un rânjet pe buze:

-Pregătite de ultima zi de școală?

-Se poate spune și așa. spune Casse cu ironie. Haide, coboară o dată, mă împinge blonda nemaiavând răbdare.

Cobor din mașină, împiedicându-mă și era cât pe ce să simt gustul asfaltului când deodată, simt niște brațe care mă prind strâns de umeri, ridicându-mă încet.

-Zayn...spun dojenită, de situația în care aratase-m adineaori. Știi ma descurcam și singură. spun dându-mi părul după urechi.

-Şi eu ma bucur sa te văd! spune zâmbind, încercând sa ma facă să-i mulțumesc.

Zayn, îmi era unul dintre cei mai buni prieteni cu toate că ne mai tachinăm uneori. Are un păr blond deschis cu oarecare nuanțe maronii închise, fiind înalt, mult mai înalt ca mine, cu mici gropite care se afișează pe zâmbetul său și ochii căprui deschiși. Nu va gândiți la altceva, nu e de nasul meu.

-Hai sa mergem, vom întârzia! rânjește Bradley. Cei doi dând mâna astfel.

Ne îndreptăm spre clasă. Uitasem sa va menționez, asta e ultima zi de clasa a XII-A, tragic dar adevărat. Cu toate ca ma bate un gând...Bradley deja termina primul sau an de facultate, iar eu ma simt inferioara în fata lui, știind ca el a trecut prin experienta de student în primul an.
Încep orele...iar, doamna Spendon, profesoara de matematică, intră în clasă țâfnoasă. Eu vorbind în acel moment cu Olivia, colega mea de bancă, despre planificarea vacanței, Casse fiind cu doua bănci mai în spate decât mine.

-Domnișoară Smith...întorc capul la auzul numelui meu și privesc încremenită spre femeia cu părul prins într-un coc lejer.
---------------
Ei...bine! Sper ca va plăcut ce ați citit până aici, fiind prima mea carte. Aștept păreri și mi-ar plăcea mult un mic vot din partea voastră. ;)
Sper sa ma iertați în cazul în care ați găsit vreo greșeală de ortografie.