Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 26: Veste rea

Alice îi privi pe Caden și Camy, așteptând un răspuns. Mama ei ieșea din discuție, ea încă era prinsă între gândurile grele, iar Caden nu dădea semne că ar vorbi.

– Îmi ziceți și mie ce se întâmplă? insistă ea.

– Trebuia să ne întoarcem, vorbi Tamir din spatele ei, ignorând-o total.

Se întoarse spre el și îl privi, protectorul nu îi adresa nici măcar o schițare de atenție, era concentrat pe Ben și agitația lui.

– Nu am fi rezolvat nimic, îi spuse Ben cu un glas grav.

– Am fi ajuns la timp..., începu el, dar Ben îl întrerupse.

– Dacă ai fi ajuns la timp, nu ai fi putut rezolva nimic, doar ai fi înrăutățit totul.

– L-aș fi oprit! insistă protectorul.

Ben părea și mai nervos pe măsură ce timpul trecea. Furia lui ajunse atât de departe încât făcuse un pas spre Tamir, unul în chip de amenințare, îl îndemna să nu mai continue. Alice privea schimbul de replici fără a întețelge ce se întâmplă. Doar asculta, dar nu știa ce anume se întâmplase de se iscase o asemenea discuție.

– E prea puternic și ai fi ajuns fix sub papucul lui.

Alice își mută privirea de la Ben, la Camy, iar apoi la Caden. Nimeni nu părea să manifeste un interes în a-i explica ceea ce se întâmplă. Îl căută cu privirea pe roșcat și îl descoperise întețind focul și alimentându-l cu lemne. Réchar era cu spatele la ea, Ben și Tamir o ignorau, Camy părea să nu o vadă, iar Caden era prea tăcut.

Din ceea ce își amintea, fratele geamăn al lui Tamir nu era deloc țeapăn și tăcut, nici măcar atunci când se luau decizii importante în jur. Când au vorbit cu toți în biblioteca din vilă, Caden s-a jucat cu nasturii de la manșetă sau și-a mușcat buza, acum stătea mult prea nemișcat. Era prea liniștit, prea lipsit de orice reacție, pentru a fi el însuși. Nu părea să analizeze ceva sau să croiască planuri, lucru destul de nefiresc pentru el. Orice s-ar fi întâmplat, gândea ea, trebuie să fi avut legătură cu el. Părea că își face mustrări de conștiință și că se gândește prea mult.

Îl privi atât cât îi permise să vadă spătarul fotoliului în care se afla Camy. Îl văzuse purtând haine aranjate impecabil și frumoase, nimic care să îi explice ce anume se întâmpla.

Insistă puțin cu privirea asupra vestimentației lui. Atunci îl observă. Un ghimpe foarte ascuțit și alb stătea înfipt în pielea fină a gâtului, era atât de mic încât abia îl putuse vedea. La o privire mult mai atentă, observă că avea mai mulți ghimpi asemănători pe gât, iar pe mână avea mici punctulețe roșiatice.

Știa că nu îi va răspunde dacă îl va întreba ceva, așa că s-a ridicat de pe fotoliu și a mers de îndată la el. Nu părea să o observe nici atunci când a ajuns să îi stea chiar în față, era mult prea distras de orice altceva, dar nu și de prezenta ei. Când i-a smuls acel ghimpe alb, l-a văzut cum tresare și se retrage. Îl văzu încruntându-se și putea să jure că își face alte mustrări de conștiință. Foarte încurcată și curioasă de ce a avut o asemenea reacție, privi ghimpele ce îl avea între degete. Era foarte covoiat și alb, excepție făcând vârful ce era înmuiat într-o culoare puternică și roșiatică, sângele lui.

– Ce s-a întâmplat? întrebă puțin mai panicată, amintindu-și că el nu trebuia să fie aici, ci la vilă alături de familia ei.

Îl privi speriată pe Caden, așteptând un răspuns. Protectorul oftă profund și o privi cu compasiune. Părea răvășit, distrus.

– Vreau adevărul.

Protectorul părea a fi deranjat de cererea ei, voise să îi spună o minciună.