Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 24: Gelozie

Alice nu avu nevoie de nimic mai mult, se aruncă asupra ei, pregătită să o sfâșie. O văzu panicată, dar pregătită de auto-apărare. Nu avea să o lase să se apere, o va ataca și o va sfâșia în bucăți dinainte de a-i permite să atingă pământul. Se săturase de ea.

Când aproape o atinse, ceva o trase înapoi. Se depărtă de Calla cu viteză, deși nu ea făcuse acest lucru. Simți cum spatele ei lovește aerul. Era aruncată. Lovi pământul cu brutalitate. Scoase un șcheunat și se ridică în poziție de atac. Mârâi furioasă și privi spre Christopher.

–Nici să nu îndrăznești! mârâi el către ea.

Chris se puse încă o dată în calea ei. Ca să treacă spre Calla, trebuia să îl doboare. Era în stare să o facă, simțea destulă mânie și durere.

Auzi un troznet de oase și îl văzu aplecându-se de spate, avea să se transforme. Nu avea de gând să îi permită. Trebuia să îl atace acum.

Făcuse un pas în direcția lui, iar un junghi puternic în coaste o făcuse să scâncească. Nu se lăsă bătută, nu acum. Continuă să alerge. Îl văzu și pe el făcând același lucru.

În timp ce îl văzuse transformându-se foarte rapid, sesiză ceea ce era pe punctul de a face. Nu doar că suferise o trădare imensă din partea lui, avea să se bată cu el. Avea să îl atace, avea să fie atacată, avea să sufere și mai tare. Nu putea sesiza, nu pe moment, dacă o durea mai tare inima frântă sau faptul că el o proteja pe Calla.

Sări spre el, iar el plonjă direct în ea. Lupul roșcat, Eroul, era foarte puternic, iar prin simpla lor coliziune ea cedase. Fu împinsă înapoi, împinsă și mușcată puternic, dar depărtată de Calla.

De îndată ce ateriză pe pământul rece, a doua oară, se rostogoli și îl privi. Lupul pe care ea îl adorase atâția ani și care îi fusese singurul și unicul prieten, era acum deasupra ei și mârâia feroce. Nu mai erau foarte apropiați, acum erau dușmani. Pretenia lor se rupse cu totul.

Privindu-l astfel, Alice se lăsă pradă instincelor animalice. Se lăsă pradă supraviețuirii. Îl mușcă de labă, dar inima nu îi permise să o facă prea adânc. Mai mult îl luase prin surprindere. Îl împinse cu putere și îl depărtă. Se ridică și făcu câțiva pași în spate.

Privi spre Calla, apoi spre el. Nu putea să treacă de agilitatea lui și nici de puterea ce o avea, dar putea să îl învingă prin inteligență.

Alergă în lateralul lui și se aruncă într-o parte. Când el ajunse în imediata ei apropiere, ea își luă avânt. Chris sări ca să prindă fantoma ei, căci ea plonjă pe sub trupul lui. Trecu de el, dar riscul fusese unul imens, putuse să cadă pe ea și să îi frângă oasele, nu doar inima. Dar acum nu conta acest lucru. Ceea ce conta era Calla și calea liberă ce o avea în fața ei.

Alergă cât putu de repede spre noul ei țel, spre atacarea șatenei. Știa că era mai firavă ca Eroul, dar cu siguranță era mai agilă.

O văzu pe Calla terifiată și zâmbi în sinea ei. Se avântă spre ea și sări. Chiar dacă ea era un vampir, nu își folosise deloc sângele supranatural, nu avea să îi fie deloc greu să o vătămeze.

Dinainte de a-și putea da seama, fu pentru a doua oară oprită și azvârlită. Trupul ei lovi pământul cu o putere ce o făcuse să șcheaune de durere. Auzi un mârâit deasupra ei, era el, o oprise și o depărtase de Calla. Reuși doar să îi vadă strălucirea roșiatică a blănii înainte de a-i vedea colții. Era nervos și pregătit de atac. Ea era la pământ și nu se putea mișca. Ochii lui îi spuneau exact ceea ce inima refuza să creadă. O va ataca.

Închise ochii.

Nu avea să și-l amintească astfel. În mintea ei se afla doar băiatul dulce ce fusese înainte, monstrul ce era acum nu merita să fie privit pentru ultima oară.