Horror Love With Jeff The Killer

23. Din jurnalul lui Jeff #1

Îmi pare rău că i-am spus lui Rose ce
s-a întâmplat cu familia ei. Îi priveam ochii înlăcrimați și triști și simțeam cum inima mi-se rupe. Am hotărât sa îi povestesc altceva, dar ea a refuzat și s-a dus la baie. Am asteptat-o cred ca un sfert de ora și ea nu mai ieșea. Merg la ea la ușă și bat de câteva ori. Niciun răspuns. In baie se aude dușul. Primul gând care mi-a trecut a fost ca s-a înecat, așa ca am intrat. Stătea în cabina de dus și plângea. Merg lângă ea și apa mă uda și pe mine. Își ridica privirea uitandu - se adânc în ochii mei și o lacrima îi aluneca din nou pe obrazul ei fin. O sterg cu degetul și îi cuprind fata cu mâinile. Dau sa o sărut dar ea mă oprește, se ridica și se pune peste mine. Îi simt buzele presandu-le pe ale mele. Ii cuprind spatele cu mâinile și o trag mai aproape atfel incat corpurile noastre se lipesc. Ne sărutam aproape lasandu-ne fără aer. I-am atins fiecare participa din corp, bine nu chiar toate, dar iubesc senzația de atingere. Apa i-se scurgea din par pe obraz și apoi pe gat. Mai impulsiv cum sunt eu îi ling picăturile de jos în sus. Asta o face sa tresare și sa se dea înapoi, dar brațele mele nu o lăsau, strângând-o și mai tare. De la puternica îmbrățișare lasă să iasă un mic oftat care mă face și mai înflăcărat după ea. Nu puteam sa îi rezist. Niciodata nu am putut...
" Jeff... Mă sufoci..."
"Asta si vreau."
"Serios?!"
Mă amuza faptul ca mă crezuse. Nu pot sa îi fac rău. Niciodata nu am putut... O eliberez puțin din brațe și ea răsufla ușurată. Se cuibărit în hanoracul meu îmbibat cu apa și eu îi dau parul de pe frunte. Cred ca mai era puțin și adormeam sub dușul cald. Nu stiu cat am stat dar deja pielea era stafidita. Am ieșit și ne-am uscat cu prosoapele. Ea a rămas în baie sa se schimbe și eu m-am dus în dormitorul meu. M-am întors în camera ei, Rose era pe balcon, așezata la masa cu 2 scaune mici. Hotărăsc sa merg și eu, poate cine știe...:) (perversul de mine). Am intrebat-o:
"Nu vrei sa dormi? Eu unul mai am puțin și mor."
"Sunt puțin derutata și nu știu dacă merita sau nu... răzbunare!"
E ciudat pentru ea sa fie așa, dar tocmai realizează.
"Of, Doamne... Ce tot spun?! Nu mă pot răzbuna. Ce ar însemna asta!
M-am așezat lângă ea pe scaunul opus și am spus mai mult ca o soapta:
"Hai sa ne culcam. Mâine va fi o alta zi."
"Bine..."
Îi admir fiecare participa a corpului ei plăpând. Pijamaua ei era un maieu alb mulat și niște pantaloni trei sferturi și aceștia mulați. Mergem amândoi și ne așezăm în pat. O strâng în brațe și își înfige nasul în pieptul meu. A adormit repede... Tot ce se mai aude este liniștea nopții... ador melodia asta...

526 de cuvinte