Îngerul meu

Capitolul 14

-Micutule, fii sigur ca va veni. Un ingeras care sa te iubeasca, mult, mult.

Zambi. Aiden zambi cand vazu cu cata dragoste are grija de Luke. Brusc baietelul scoase un lantisor. Era acelasi pe care Amy i l-a dat.

-E de la matusa, Amy?

-Da.

-Atunci de ce nu-l porti? Matusa il poarta, iar de cate ori plange, il strange la piept. De ce e suparata?

-Plange?

-Da, tati si Brian incearca sa o linisteasca. Nu-mi place sa o vad trista. Stii, nu e bine sa faci pe cineva sa planga. E mai bine sa ierti daca te-a suparat. Eu asa fac.

Baietelul zambi apoi pleca spre Aiden. 

-Noi plecam. Pa, pa ingerasule. 

-Nu, stati. Vin si eu. Trebuie sa o vad pe Amy.

Aiden zambi. Micutul reusi ceea ce nici macar un adult nu ar fi putut face. Acum era sigur ca totul va fi bine. Il suna pe Brian pentru al anunta. El fu deasemenea entuziasmat. Nu ii placea sa-si vada prietenele certate. Luke era in bratele lui Angel si o saruta pe frunte.

-Pentru ce a fost asta?

-Pentru ca tati spune mereu ca atunci cand esti stresat un pupic ajuta. 

-Insa de unde stii ca sunt stresata?

-Nu am stiut.

Micutul ridica nevinovat din umeri. Angel ii oferi o privire prietenoasa, iar baietelul se lasa moale in bratele ei. Aiden privea totul cu coada ochiului. Iar apropierea dintre cei doi era ceva extrem de ciudat pentru el. Luke nu se mai atasa asa de nimeni. Asta il facea sa-si dea din nou seama ca Angel e ceva mai mult decat o simpla fata. E cea care a reusit sa-i dea peste cap familia. Insa nu regreta. Daca familia lui era bine, atunci el nu avea nimic impotriva. Dupa un timp au ajuns acasa. Luke iesi fericit din masina si pleca spre casa. Angel mergea incet. Nu stia cum va reactiona Amy dupa tot ce a fost spus. Intra in casa unde Aiden il trimise pe Luke la joaca. Apoi o conduse pe Angel spre camera surorii sale. Dori sa plece, insa il opri.

-Te rog, ramai. 

Aiden accepta printr-o miscare a capului. Cei doi intrara in camera. Pe pat micuta blonda plangea. Atunci Angel nu isi mai putu abtine lacrimile. Se apropie de ea. Amy o privea cu sclipire in ochi. Angel se apropie de ea si ii spuse.

-Amy, azi am venit sa te rog ceva. Am nevoie de tine. De prietena mea. Te rog.

Amy amuti. Nu mai putea spune nimic. Angel se indrepta speriata spre Aiden.

-Aiden, nu vrea sa-mi raspunda. Intreab-o daca ma iarta. Eu chiar regret. Te rog. Nu vreau banii vostri. Imi vreau doar prietena inapoi.

Amy se apropie de ea zambind. 

-Angel, cum poti crede ca nu te iert? De fapt eu trebuie sa-mi cer scuze.

Amy intinse bratele si o stranse intr-o imbratisare. Luke intra si el in camera. Le vazu pe cele doua cum plang si isi privi urat tatal.

-Tati, ai spus ca matusa nu va mai plange, dar acum plange si ingerasul.

-Nu, micutule eu si matusa ta plangem de fericire.

Angel il lua in brate, iar Luke le sterse lacrimile. Era un copil extrem de destept. Aiden le privea si se apropie de ele zambind.

-Acum ca totul s-a rezolvat, ce spuneti de un film? Il sun pe Brian si organizam o seara a filmelor. Ce ziceti? 

-Eu atunci voi pleca.

-Nu, acum si tu esti parte din familie.

Angel ramase socata. Amy si Aiden doar zambeau. Luke la fel. Ea accepta apoi pleca cu Amy si Luke in bucatarie pentru a se ocupa de niste mici gustari. Aiden isi suna prietenul care parea mai mult decat fericit sa auda vestea. Asa ca peste putin timp aparu si el in vila familiei Hall. Cele doua prietene se simteau excelent impreuna. Pareau ca radiaza. Brian si Aiden erau deasemenea extrem de fericiti sa le vada din nou prietene. Dupa un timp totul fu gata. Toti s-au asezat jos, pe covorul moale din living. Aveau o gama variata de filme, insa comediile erau primele, cel putin pana adoarme Luke. Baietelul se aseza comod in poala lui Angel. Aiden se aseza deasemenea langa cei doi. La putin timp in casa se auzeau numai rasete. Nimic nu se compara cu o seara alaturi de cei la care tii. Dupa un timp oboseala isi puse amprenta pe cel mic. Asa ca dupa ce adormi Aiden il duse la el in camera. Apoi reveni. Brian puse un film de groaza. Iar scenele ce se derulau incepeau sa fie din ce in ce mai sangeroase. Angel deja tremura. Asa ca Aiden o lua in brate, incepand sa o mangaie pe spate pentru a o linisti. In timpul asta Amy si Brian ii priveau cu zambetul pe buze. Dupa ce filmul se termina, hotarara sa incheie seara. Brian si Amy deja isi stiau locul de dormit, asa ca Aiden o conduse pe Angel pana intr-una din camere. 

-Deci, ai acolo o rochie de lui Amy si acolo e baia. Noapte buna.

Apoi dori sa iasa din camera. Insa Angel era prea speriata ca sa stea singura.

-Aiden?

-Da?

-Stiu ca suna ciudat, dupa toate neantelegerile pe care le-am avut, insa poti sa stai cu mine? Adica macar pana adorm. Stiu, e o prostie, poti pleca.

-Voi sta, doar asteapta sa ma schimb.

Angel ramase socata. Nu se astepta sa accepte. El iesi, iar ea se schimba rapid. Se puse in pat si incerca sa-l astepte. Trecura in jur de douazeci de minute, iar ea isi dadu seama ca nu mai vine. Se pare ca se razgandi, asa ca se culca. Dupa un timp simti cum o mana o cuprinde. Incepu sa tremure. 

-Shh... Sunt eu, ingerasule. Am fost sa-l verific pe Luke, doar atat. Noapte buna.

Angel se lasa moale in bratele lui. Nu stia sa explice, insa-i dadea o mare stare de siguranta. Asa ca accepta acea imbratisare. Aiden nici macar nu stia de ce o lua in brate, insa se simtea foarte bine. Ii placea sa o stie in siguranta langa el.  

Prietenia nu poate fi dusă mai departe dacă nu suntem în stare să trecem peste mici greşeli.