Traind printre amintiri

Capitolul 11. Prieten vechi

Nu ne stim de prea mult timp,nici macar nu stiu care e culoarea ei preferata,dar deja ne stim secretele unul altuia. Pot spune ca asta ne leaga. Fiecare avem un trecut nu prea roz,fiecare si-a facut propriile alegeri. Dar trecutul e trecut,nu e bine sa traim doar printre amintiri. E momentul sa ne gandim la prezent,la noi. Sa nu ne pese de ce spun ceilalti. Vreau sa imi incep o noua viata,iar ea trebuie sa faca acelasi lucru. Poate putem sa facem acest pas impreuna.

Am parcat masina in fata casei,iar cand am iesit din masina,mama a venit spre mine nervoasa.

-Imi poti explica de ce mi-ai luat masina,stiind ca nu ai carnet de conducere? Si in plus nu ai dormit acasa…Iar incepi,Derek?Tatal tau va fi suparat cand va afla.

-Uite,scuze! Promit ca nu se va mai intampla,dar nu ii spune tatei ca de data asta sigur ma trimite la scoala militara.

-Promit ca nu ii voi spune,doar daca te lasi de prostii. Si imi poti explica ce cauta Vinnie aici?

-Vinnie e aici? Dar a spus ca anunta inainte sa soseasca.

-Stiai despre asta? Derek!! tipa mama in urma mea.

Deja intrasem in casa,iar Vinnie probabil auzindu-ma isi intoarse fata spre mine.Am ramas socat. Niciodata nu il mai vazusem in stare asta. Era palid la fata,iar ochii ii erau rosii. Parea speriat.De cand il cunosc,niciodata nu a fost asa,chiar si in cele mai rele situatii avea un zambet larg pe fata.

S-a ridicat de pe canapea si a venit sa ma stranga in brate,luandu-ma prin surprindere.In plus,ceva ce nu ii era tipic lui,plangea.

-Sunt un om mort,Derek! Vor veni dupa mine si ma vor ucide ca pe acel om.

Puteam simti in vocea lui frica. L-am strans in brate si l-am batut prieteneste pe spate spunandu-i ca va fi bine si ca nu i se va intampla nimic.

Intrase si mama in casa si puteam vedea pe fata ei nedumerirea.I-am zis lui Vinnie sa mearga in camera mea sa isi lase bagajul pana vorbesc eu cu mama.Am mers in bucatarie si am inchis usa ca sa nu ne auda acesta.

-Imi poti explica si mie ce se intampla aici?m-a intrebat mama avand o expresie foarte serioasa.

-Iti voi explica totul.

La inceput,mama nu a fost de acord cu faptul ca Vinnie va locui cu noi pentru o perioada,dar in cele din urma acceptase situatia.Nu il puteam lasa sa doarma pe strada sau sa fie omorat.

Am urcat in camera mea si acolo mi-am gasit prietenul din copilarie asezat pe patul meu privind cerul.Cand m-a vazut,a intors capul spre mine si m-a intrebat:

-Imi mai spui odata cum am ajuns in situatia asta?

-Popularitatea,frate,i-am spus ridicand din umeri.

Imi mai aruncase o privire si isi intoarse privirea spre cerul plin de nori de diferite forme.

-Uite,norul ala seamana cu o testoasa,spuse Vinnie aratand cu degetul spre un nor ciudat.

M-am asezat si eu pe pat si am privit in sus:

-Mai degraba cu un cal,i-am zis razand.

Cand eram mici obisnuiam sa facem asta,pierzandu-ne timpul aiurea privind norii.Cand ne vedeau parintii nostri incepeau sa rada.Eram doar niste simpli copii.De ce a trebuit sa se schimbe totul?Daca as putea da timpul inapoi,sigur nu as mai face aceeasi prostie.Ce am castigat? Absolut nimic.Doar niste ani din copilaria mea pierduti aiurea,doar pentru un moft. Dar cum am spus,nu mai vreau sa traiesc in trecut,vreau sa traiesc in prezent si sa privesc bucuros spre viitor.Dar totusi,cum voi putea face toate acestea cu Vinnie aici? Cred ca trecutul inca nu vrea sa ma lase in pace.