Traind printre amintiri

Capitolul 10. Povesti in noapte.

-Stii, toti au avut dreptate, nu esti decat o tarfa. Adica tu chiar ai crezut ca tin la tine? Se pare ca sunt un bun actor daca ai cazut ca o proasta in plasa mea. Nu a trebuit decat sa zambesc frumos si sa par interesat de povestea ta. Si tu te-ai lasat.  Doamne,cat de fraiera poti fi! Mi te-ai aruncat pe tava pur si simplu.

Cuvintele lui ma dureau ingrozitor, dar avea dreptate…Am fost doar o proasta,imbecila. Am crezut ca el e altfel. Mi-am lasat zidul sa cada, doar pentru el. Pana si Chloe incepuse sa il indrageasca. Crezusem ca putem forma o familie. O FAMILIE! Asta era tot ceea ce imi dorisem in intreaga mea viata. Si pentru asta am oferit fiecare bucatica din sufletul meu. Si stiam ca nu trebuia sa mai fac asta vreodata, dar m-am lasat inselata de zambetul lui fermecator si de ochii lui verzi care pareau asa de sinceri.

Mai luase o gura din sticla ce o tinea in mana. Nu stiam ce era inauntru, dar sigur era alcool. Se apropia tot mai mult de mine.

-Hai, fi o fata cuminte si ofera-mi o noapte de placere. Asa cum ai facut si ultima oara.

M-am dat doi pasi inapoi. Nu pot sa cred ca sunt din nou in aceeasi situatie. Iar mi-a zambit si a mai facut cativa pasi. Ii placea sa se joace cu mine ca si un pradator care se joaca cu prada sa.

-Nu trebuie sa fi timida. Fi feroce! Ca o pisicuta ce esti.

De aceasta data ajunsese in dreptul meu si ma mangaiase pe obraz. I-am dat peste palma cu dispret.

-Vad ca vrei sa joci dur. Ok! Imi place si asa.

Avea pe fata un zambet malefic. Ma impinse pe pat si incepuse sa ma sarute cu salbaticie.

-Derek! Inceteaza! tipam la el cu disperare, lacrimile siroindu-mi pe obraji.

-Lorin!Lorin! Lorin!!

Am deschis ochii speriata si m-am uitat sa vad unde sunt. Eram intr-o masina. Am privit spre locul soferului si l-am vazut pe Derek cum se uita la mine ingrijorat. Deci acela a fost doar un vis? M-am uitat incruntata la el.

-Ei! Imi pare rau daca ti-am stricat un vis cu unicorni si printese, dar am ajuns la tine acasa. Sau vrei sa ramai in masina si sa te duc la mine?

Deci chiar a fost un vis. Dar daca de fapt are o farama de adevar? Daca el nu e ceea ce pare a fi? Poate doar se foloseste de mine, iar partea cu tipul dragut face parte din planul lui. L-am mai privit odata in ochi. Par atat de sinceri. Nu stiu ce sa cred.

-Hmm,mersi pentru ursuleti si pentru ca m-ai adus acasa! i-am zambit si am dat sa deschid portiera, dar m-a luat de mana si m-a intors cu fata spre el.

-Nu primesc si eu un pupic de “Noapte buna!”?

Se uita la mine ca un catelus plouat. Arata chiar adorabil. Nu stiam ce sa fac. Inca ma mai gandeam la visul ala tampit.

Nu a mai asteptat sa ii raspund ca s-a aplecat spre mine si m-a pupat usor pe obraz.

-Noapte buna! mi-a zis facandu-mi cu ochiul.

Am deschis portiera si am iesit din masina. M-a izbit puternic un vant de toamna. Se pare ca va fi o furtuna.

Am facut ocolul masinii si am ajuns pe strada. Am vrut sa ma indrept spre poteca care duce la casa mea, dar ceva m-a oprit. M-am intors cu capul spre masina.

-Vrei sa intri?

Nu stiu ce a fost in capul meu de am spus asa ceva.Am vrut sa imi retrag cuvintele, dar m-a mai izbit o rafala de vant, una foarte calda, iar tot parul mi s-a ciufulit.

-Mi-ai ramas dator cu o explicatie.

M-am intors din nou spre poteca si am luat-o inainte. In urma mea am auzit niste pasi. Am deschis usa de la casa si l-am invitat inauntru. M-a intampinat un Scrappy foarte bucuros ca ma vede. Am si uitat de el. Saracutul! Am lasat ursuletii la usa si m-am dus in bucatarie si am descoperit o mare dezordine. Usa de la frigider era larg deschisa si mancare era peste tot pe gresie. Castronul de apa a lui Scrappy era rasturnat si facuse o balta de apa pe jos. Scrappy trecuse pe langa mine si se duse sa bea din acea balta.