~Rapirea~

Capitolul 8

Intr-un sfarsit ajungem acasa. Toate membrele posibile si imposibile ma dor. Pe drum am încercat sa nu ii bag pe băieți on seama sa incerc sa ma odihnesc, dar pe cine păcălesc ? Cum as putea sa ma odihnesc când aproape am murit.
- Esti bine? Ma intreaba Per când vine spre mine si ma ia in brate.
- Se putea si mai bine. Spun eu zâmbind.
E advarat ca ma dor toate dar am scăpat cu viata si asta e tot ce contează.
- Băieți haideți aici. Spune Liam care sta pe canapea cu laptopul in brate.
- Ce e?
- De când a plecat Marc am tot incercat sa dau de masina lui, probabil se ascunde acum nenorocitul stiind ca suntem pe urmele lui, asa ca am accesat toate camerele din oras in caz ca il vede vreuna.
- Si ? Spune Harry agitat
- Si tocmai ce a trecut prin oras si se îndreaptă spre lacul unde are si o cabana acolo.
- Cel mai probabil merge sa se ascundă. Zayn ne comunica tuturor.
- Ok da ce nu inteleg eu este de ce ar merge acolo ? Stie ca ne-am gândi prima data ca acolo va fi
- Poate asta vrea. Spune Luis
- Ce vrei sa spui?
- Poate încearcă sa ne faca sa mergem acolo sa cădem intr-o capcana. Ok ganditi-va băieți.
- Are dreptate, spune Perry. Este el idiot dar nu prost. Sigur are un plan si Harry asta nu prima data când încearcă sa te scoată de pe pista. Poate..
- Poate încearcă sa te elimine definitiv. Intervine Niall

Harry nu scoate nici o vorbă ci se uita la fiecare in parte.  Parca comunica prin limba mutilor sau am surzit eu de la accident.

- Si ce facem? Intervine Liam
- In primul rand mergem sa ne schimbam si sa facem o baie, după ne întâlnim aici jos intr-o ora, trebuie sa ne gandit la un plan bun daca vrem sa il distrugem pe vierme. Toți il aprobă pe Harry si se ridica sa meargă sus.

Eu cu Harry fiind singuri care am ramas in urma.
- Esti bine?
- Da sigur. Cu putina apa dispare si durerea nu? Incerc eu sa fac o gluma.
- Ok Cara se vede ca nu esti bine. Ce te doare?
Oftez in timp ce sa ridic si eu si el in picioare
- Ma doare brațul drept dar o sa fiu bine.

Se îndreaptă spre mine. Ok asta e ciudat doar noi 2 singuri aici, ajutor, va rog, cineva?
- Lasa-ma sa vad. Spune si imi ia umărul in mâini după care îmi da jos geaca.
- Auu.
- Scuze, doame Cara de ce nu ai zis că te doare si ca esti asa rănită?
- Aveati destule probleme pe cap nu voiam sa va mai spun si eu, si in plus e doar o zgarietura imi va trece.
- Zgarietura? Umărul tau e tot rosu de la sânge si posibil si infectat. Haide sa te curat.
- Nu e nevoie serios.
- Am spus haide sa te curat.

Si cu astea spuse ma târăște pana sus la el in camera unde imi zice sa ma asez pe pat in timp ce el aduce trusa de prim ajutor.

In tot timpul când imi curăța toate rănile de la umăr picior si unde mai aveam eu doar stăteam cuminte fara sa scot o vorbă si ma uităm la el. Este asa frumos si grijuliu cu mine. Daca scancesc din dinti sau spun "auu" ori cere scuze si încearcă sa faca sa nu ma doara prea tare.
- Gata.
- Oh multumesc mult. Acum e rândul meu
- Rândul tau sa ce? Spune ridicandu-se in picioare si eu in fața lui.
- Sa iti dezinfectez raniile.
- Nu trebuie. Spune întorcându-se cu spatele.
- Ba da, trebuie. Spun si il apuc de mana întorcându-l spre mine.

Acum stam fața in fața uitandu-ne unul la altul eu tinandul se brat. Mana mea aluneca tot mai jos ajungând la palma si pana la urma lasandu-l de tot de mana. In schimb el ma prinde de mana inainte sa o aduc langa mine si ma trage mai aproape el el.

Fara sa imi dau seama ce se intampla buzele mele fac contact cu ale lui intr-un sărut ferm dar apasat. Nici unul nu face nimic doar stam lipiți unu de altu.
Isi duce o mana la ceafa mea in timp ce încearcă sa pătrundă in gura mea.
Fara nici o secunda in plus ii dau permisiunea si asa limbile noastre fac contact intr-un dans frenetic.
Sărutul ferm si apasat devine unul pasional pe care amândoi vrem sa il conducem. El fiind învingătorul desigur.
Ne despărțim din sărut datorită lipsei aerului, frunțile noastre rămânând lipite una de alta acum mana lui fiindu-mi pe obraz iar cealalta tinandu-ma lipită de el de la spate.
Imi pun si eu o mână pe pieptul lui iar cealalta il apuca de cea de pe obrazul meu. 

- Asta a fost..incep sa zic dar ma întrerupe
- Intens stiu..Spune in timp ce imi zâmbește. Ma trage intr-o îmbrătisare de care aveam nevoie.
- Ar trebui sa ne pregătim si noi. Spune in timp ce ma ține lipită de el.
- Ar trebui..Cred. Spun eu care nu eram pregatita sa ii dau drumul.
- Dar mergem undeva sau?
- Trebuie sa pregătim un plan sa il prindem pe vierme. Nu putem sa il lăsăm sa scape asa după ce a incercat sa ne omoare.
- Ai dreptate..Spune eu ganditoare.
- Haide sa facem un dus.
- Da, tu la tine in camera eu la mine.
- Sti putem amândoi la mine, sau la tine. Spune si imi trage cu ochiul.
- Prefer fiecare la el. Spun si incep sa rad.
- Acum fie cum zici tu dar data viitoare împreună.
- Asta sa o crezi tu. Spun in timp ce ma îndrept spre iesire din camera.
Il aud ca mai zice ceva dar nu inteleg ce. Mergand spre camera mea cu zâmbetul pana la urechi imi dau seama ca eu il plac. Il plac pe Harry. Doame cum sa ajuns la asta ?

Doar e ciudat el e băiatul care ma rapit dar. .dar nu mai simt ca sunt răpită..Simt ca fac parte si eu din familia lor. Chiar daca nu sunt o familie de sange sunt o familie de suflet ceea ce e mai important.
Se iubesc se apara unii pe alți le pasa si se ajuta. Asta vreau. Asta vreau si eu. Sa fac parte dintr-o asemenea familie si cred ca am gasit-o pe cea care o cautam.

Imi iubesc familia de acasa dar ei nu ma băgau asa in seama. La ei nu simteam ca fac parte dintr-o familie..si nu pot sa cred ca zic asta dar aici simt ca fac parte din una.
A trecut putin de cand ii cunosc dar mi-am dat seama ca ei sunt familia mea acum. Ceea ce inseamna ca de acum si eu o sa ii ajut pe ei. Suntem o familie nu?