He's Mine

Capitolul 8.

Nu mai pot. Azi a fost cea ma urata zi din viata mea. Pe langa orele groaznice pe care le-am avut, am fost si toata ziua in centrul atentiei. Peste tot pe unde treceam, elevii se uitau ciudat la mine, pana si bobocii. Auzeam tot felul de povesti inventate, bineinteles, despre mine si Chase. Una a fost chiar amuzanta. Va dati seama cat de disperat trebuie sa fii ca sa zici ca eu il tin pe Chase cu forta langa mine sau ca doar ne-o tragem pe la colturi. Oameni inculti.

De parca nu imi era de ajuns, dar in fata mea, cu mersul ei de diva, se apropie Kara a.k.a. curva liceului. Daca ti-o tragi cu toata echipa de fotbal si restul masculilor plini de hormoni si de muschi, atunci sa nu te mire faptul ca ajungi sa fii numita o curva.

Incerc sa o ocolesc, dar aceasta se pozitioneaza in fata mea, iar clonele ei in lateral, blocandu-mi calea de scapare.

-Ce vrei, Kara?

-Asculta la mine piticanie. Chase e al meu, iar tu nu ai voie sa te apropii de el.

-Si cine spune asta? La ultima verificare, tu erai cu Ethan.

-Eu spun. Chase nu s-ar uita in veci la una ca tine. Iar cu Ethan a fost doar o joaca.

-In primul rand, tu nu poti sa-mi interzici mie nimic. Sa-ti fie clar acest lucru. Pot sa stau sau sa fiu cu cine vreau. Si in al doilea rand, n-ai de unde sa stii ce-i place lui la o fata. Desi pot sa pun pariu ca nu ii plac fetele cu botox, silicoane,cu zeci de operatii estetice sau cu ghearele astea de vrajitoare. Iar acum da-te din calea mea!

-Vierme! striga aceasta si incearca sa imi dea o palma peste fata.

Inchid ochii fiind prea lasa sa ma apar, dar impactul nu mai ajunge. Ii deschid usor si vad un Chase foarte nervos care ii tine mana Karei atat de strans incat o sa ii ramana o vanataie frumoasa acolo.

-Sa nu mai indraznesti sa ridici mana la ea.

Se pare ca e a doua oara cand ma salveaza.

-Haide iubire. De ce iti pasa de ea? Oricum stii prea bine ca nu ai cum sa-i intri in pantaloni. Noi doi ne-am putea distra impreuna.

Ma uit spre Chase chiar dupa ce aceasta a lasat vorbele sa pluteasca in aer. Ochii lui aveau o nuanta de negru, fiind clar ca mai are putin si o loveste.

-Nu vreau sa-i intru in pantaloni. Iar noi doi nu vom avea niciodata vreo treaba. Eu nu umblu cu taraturi.

Trebuie sa fac ceva sa-l calmeaz, asa ca imi pun mana pe antebratul sau si strang usor, se uita spre mine iar privirea parca i se imblanzeste capatand o nuanta de maro inchis. Acesta ii da drumul la mana si o impinge.

O prinde usor pe a mea si ne inclesteaza degetele, pasind spre iesirea din liceu mai apoi spre parcare.

Linistea care domneste in masina era una apasatoare, singurul sunet care mai dezmortea atmosfera era radioul si piesa lui Jaymes Young-What is love. Desi chiar si muzica imi aducea o stare de moleseala.

Chase era concentrat asupra drumului, uneori strangand mana pe volan. Ii aruncam priviri pe furis. Chiar si atunci cand e nervos e atragator. Intr-o fractiune de secunda se intoarce spre mine prinzandu-ma asupra faptei. Probabil ca m-am inrosit, asa ca mi-am intors privirea spre geam privind imaginile care se pierd in urma noastra datorita vitezei.

Simt ceva cald pe genunchiul stang si imi plec privirea spre acel punct. Mana lui Chase se odihnea pe genunchiul meu, fiind total debusolata de gestul sau. Il privesc si pot observa o sclipire ciudata in ochii lui si un mic zambet care se zbate sa-i domine buzele rozalii.

Imi asez palma peste a lui iar acesta se uita in ochii mei, parca incercand sa-mi citeasca sufletul.

In cateva minute ajungem in fata casei mele iar el opreste motorul masinii.

-Vrei sa intri? il intreb incet.

-Daca nu te deranjeaza.

-Nici vorba.

Iesim din masina si ne unim mainile. Ajungem in fata usii iar eu iau cheile pentru a o deschide. In casa totul parea pustiu.

-Mama, am ajuns.

Dar nu primesc niciun raspuns.

-Se pare ca suntem singuri, spun acruncandu-ma pe canapea.

-Asa se pare.

-Mi-e foame, ce zici daca facem cateva clatite?

-E o idee buna.

-Super.

In urmatoarea secunda ma aflu in bucatarie scotocind dupa ingredientele necesare. Acum daca as reusi sa gasesc si faina ar fi perfect. Pe masa nu-i, in dulapul de jos nu-i..unde poate fi?

-Chase, poti veni sa ma ajuti?

Acesta se apropie, deschizand usa unui dulap destul de inalt pentru mine, si scoate de acolo borcanul cu faina.

-Mersi.

Dupa ce am pregatit aluatul pentru clatite, am inceput sa le coc.

-Stii, e a doua oara cand ma scapi de o palma, spun incercand sa intorc o clatita.

La auzul vorbelor mele, se incordeaza iar ochii sai se intuneca. Nu inteleg ce am spus gresit.

-Si as mai face-o. spune incepand sa se calmeze.

-De ce?

-Fiindca...