Îngerul meu

Capitolul 3

Angel era in culmea fericirii. Se apropie de Brian si il imbratisa strans. Amy ii privea si zambea. Avea noroc cu un prieten asa ca Brian. Daca nu era el nu i-ar fi putut da inapoi locul de munca lui Angel. Cu adevarat Amy il stia foarte bine pe Aiden. Erau frate si sora. Insa dupa un incident mai neplacut Aiden deveni arogant si intepat asa cum il caracteriza Angel. Aceasta munca pentru ea e doar pentru a scapa de rutina zilnica. Insa se atasa de Angel. Nu era genul de fete din cartierul de lux in care traieste, era altfel. Asa ca hotari sa o ajute, iar poate intr-o zi ii va spune cine e. Isi ridica privirea si ii vazu pe cei doi care inca erau imbratisati. Zambi.

-Hei, voi doi, nu ati uitat de nimeni?

Angel o privi cum se bosumfla exact ca un copil si o lua in brate strans. Fiind urmata de Brian. Brian era un baiat dragut. Un prieten foarte bun de-al lui Aiden si un prieten de nadejde al lui Amy. Inafara de el nimeni nu stia ca mica printesa baietoasa a familiei Hall lucreaza ca si chelnerita intr-o cafenea. Insa era bucuros ca are incredere in el si ca-i incredinteaza secretele si ca ii cere ajutor atunci cand are nevoie. Brian se desprinse din imbratisare si le lasa pe cele doua fete, care la scur timp ii urmara exemplul.

-Fetelor, acum ca v-am bucurat, eu am sa cam plec. Apropo maine Angel si tu Amy aveti zi libera, deci va puteti distra, insa cu o conditie, luni sa fiti gata de munca.

-Da, domnule.

Au spus cele doua in cor, apoi au izbucnit intr-un ras galagios. Brian doar le zambi si se ridica. Angel il conduse pana la usa.

-Mersi, Brian.

-A fost placerea mea. Acum sa va distrati.

Cu aceste cuvinte baiatul pleca. Cele doua insa au ramas. 

-Angel, eu as mai sta insa trebuie sa plec. Imi pare rau, insa maine ne vedem cu siguranta. Trebuie sa ne distram daca avem o zi libera.

Angel doar aproba si o conduse si pe ea. Asa ramasa singura. Insa cu o intrebare in minte. Cum de Amy a reusit sa-l convinga sa o ia inapoi la lucru? Fata simtea ca ceva nu e bine. Si totusi se bucura ca de acum va avea un sef bun si amuzant.

In acelasi timp Aiden era nervos. Foarte nervos. Era gata sa scoata fum dupa toate cele intamplate. Niste angajati au venit sa-i aduca dosarele cerute. El le lua si incepu sa le controleze. Imediat se enerva. 

-Ce dracu e scris aici? Sunt prostii, numai prostii. Pleca-ti! Sa nu va vad fetele pana nu imi veti aduce totul facut corect! S-a inteles?

-Da, domnule.

-Acum tu.

Aiden era de o ora la cafeneaua pe care a cumparat-o impreuna cu Brian. Controla dosarele cafenelei si scotea fum. Aproape nimic nu era corect.

-Deci asta e dosarul cu veniturile anuale, iar asta cu cheltuieli. 

-Pe asta nici sa nu-l vad, nu e intocmit corect, insa pe asta, ei bine e foarte bine facut. Spune-i persoane-i care l-a facut ca este laudata.

-Domnule, Angel l-a facut.

-Angel, Angel, Angel. Pot sa fiu macar o ora linistit fara sa-i aud numele? Cine e ea in aceasta cafenea? Un nimeni, asa ca nu mai aduceti vorba de ea. La naiba! Sa nu mai aud nimic despre ea. Acum pleaca si refa tot!

Isi trecu mainile prin cap nervos. Insa pe usa intrara doi angajati, cu inca niste dosare. Poate ca acum totul va fi mai bine. Lua imediat dosarele la control, insa le arunca pe jos.

-Ce dracu e cu voi? Oameni, din toate dosarele doar al chelneritei aleia e corect. Cum o chelnerita se descurca mai bine decat voi in dosare, cum? Sa nu va vad, iesiti!

Aiden tipa, iar cei doi au plecat imediat. Nu se mai putea abtine. Se tranti in scaun si incepu sa se gandeasca. I-a trebuit lui tare aceasta cafenea. Insa se bucura ca nu va trebui sa se afle aici mai mult de doua ore pe zi si asta inainte de inchidere. Brian era responsabil de tot inafara de controale si dosare. Iar asta il enerva la culme. Nu trecura nici o ora si el deja auzise din nou numele acelei chelnerite care l-a sfidat. Cuvintele ei inca i se mai repetau in minte.

 „ -O mai taci! Cine esti tu ca sa-mi dai mie ordine? Un nimeni! Exact! Poate oi avea eu o viata mizerzbila si nu traiesc intr-un cartier de lux insa stiu ce inseamna sa ai lipsuri. Ceea ce tu Aiden nu vei sti niciodata. "

Era plin de nervi. O chelnerita. O simpla chelnerita a putut sa-l faca sa-si iasa cu totul din sarite. Lovi nervos in masa de lemn. De ce isi tot aducea aminte de ea? La dracu! Viata lui pana acum nu era prea simpla, insa din cauza acelei fete, acum a devenit si mai complicata, iar asta nu-i placea deloc.

  În luptă poţi pierde totul, în afară de onoare.