Îngerul meu

Capitolul 2

-Buna ziua, sunt Angel, iar astazi va voi servi.

-Mmm... Interesant, nu am mai fost niciodata serviti de un inger, nu-i asa?

Intreba un baiat blond cu trasaturi dragute. 

-Adica, imi pare rau, glumeam doar, nu te speria, nu suntem chiar atat de rai. Acum a dori, o cafea neagra tare, doua Espresso si doua cafele cu lapte, daca mai dorim ceva te anuntam, iar cand vor fi gata sa ni le aduci.

-Desigur. 

Fata le mai oferi un zambet si pleca de acolo. Observa ca barbatul de ieri nici macar nu o privi. Insa asta o bucura, nu dori sa mai faca vreo scena. Ea intra in bucatarie si ii lasa toate comenzile lui Mark. Mark era un baiat de 25 de ani, gay, foarte de treaba, insa nu avu ocazia sa vorbeasca prea mult cu el, adica nu era prea vorbaret cu ea. Insa spre norocul ei observa ca acolo se afla si Amy asa ca se indrepta spre ea.

-Hei nu trebuia sa fii afara sa servesti?

-Da, insa l-am convins pe chel ca ar fi mai bine sa stau aici si sa-l ajut pe Mark.

-Te cred, insa de ce nu faci nimic?

-Vrei sa arda cafeneaua?

Angel ii zambi. Mark deasemenea zambi. De fapt blonda asta reusi sa aduca zambetul tuturor celor din acea cafenea. Cele doua il lasara pe Mark sa-si faca treaba in timp ce ele au inceput sa vorbeasca despre vrute si nevrute. Amy raspandea numai caldura in jurul ei, iar asta o facea pe Angel sa se simta bine. Dupa aproape o ora Mark reusi sa termine comenzile, cand dori sa adauge o lingura de zahar in cafea fu oprit de Amy.

-Mark, in aceasta cafea pui numai jumate, nici mai mult nici mai putin, da?

-Da, sefa, insa de cand stii tu ce prefera clientii?

-Intuitia.

Amy ii zambi lui Angel, stia ca si data trecuta nu o pacali intuitia, asa ca aseza totul pe tava. Era plina. Insa mai avu de a face cu asa ceva, asa ca nu ii fu greu sa i-a tava. Ajunsa la masa ii privi nedumerita, peste tot erau numai foi si dosare. Atunci unde sa puna ea toate astea? Insa blondul o vazu si incepu sa stranga foile. Ii facu semn cui si ce cafea sa-i duca. Incepu sa puna totul pe masa, ii mai ramase doar cafeaua tare pentru cel din capul mesei. Se indrepta cu grija intra-colo, iar cand sa puna cafeaua pe masa fundul ii fu prins de o mana care o stranse, iar ea scapa cafeaua peste barbatul din fata ei si peste unele foi de pe masa. El se scula enervat. Angel se sperie imediat. Stia ca cel de langa el era cauza problemelor, insa ea va trebui sa plateasca pentru ele.

-Ce dracu faci? E cumva un circ? Cum indraznesti sa scapi cafeaua peste mine? Stii cat de valoroase sunt documentele peste care ai varsat cafeaua? Stii?

-Nu!

-Nu stii, exact, ele valoreaza mai mult decat viata ta mizerabila. Ai inteles?  

-Aiden, las-o!

-Nici un fel de Aiden, ieri m-a facut sa astept 20 de minute desi cafeneaua era gola, iar astazi asta? Nu! Manager! Manager!

El incepu sa tipe dupa sef, iar la scurt timp isi facu aparitia si seful. Imediat cum observa hainele si costumul lui Aiden imbibat in cafea isi dadu seama ca nu era bine deloc. 

-Da, domnule?

-Ce incompetenta mi-ati adus sa ma serveasca? Nu vedeti ce mi-a facut, cer sa fie imediat concediata, si daca voi mai avea parte de asa ceva in aceasta cafenea, totul va fi distrus, m-am facu inteles?

-Da, domnule. Angel esti concediata!

Angel era uimita, socata si furioasa. In acel moment tot ce era mai rau era gata sa iasa din ea. 

-Asculta atent, infumuratule!

Imediat ochii lui Aiden se marira, cine era ea si cu ce drept ii vorbeste asa?

-Shhh... Vocea jos, si cum indraznesti sa mai comentezi?

-O mai taci! Cine esti tu ca sa-mi dai mie ordine? Un nimeni! Exact! Poate oi avea eu o viata mizerzbila si nu traiesc intr-un cartier de lux insa stiu ce inseamna sa ai lipsuri. Ceea ce tu Aiden nu vei sti niciodata.

-Cine esti tu ca sa-mi spui mie pe nume?

-Nu ma intrerupe, cine te crezi tu? Cine iti da tie dreptul sa imi vorbesti cu tonul ala? Exact, nimeni! Stii de ce ti-am varsat cafeaua? Fiindca idiotul de asociat de langa tine a inceput sa-si puna mainile libidinoase pe mine, iar eu nu suport sa fiu atinsa in asa fel. S-a inteles?

-Scuza-ma, dar in primul rand cine esti tu ca sa-mi vorbesti asa? In al doilea rand tu trebuie sa faci ce vreau eu, nu ce vrei tu. Si in ultimul rand e asociatul meu si e si el concediat.

-O, iti concediezi asociatul. Insa ce drept ai sa imi faci seful sa ma concedieze si pe mine, a? Esti un nimic mai mare decat mine, insa stii care e diferenta eu nu traiesc pe banii lui tati si nu am putere, iar tu, tu esti doar un idiot plin de bani care se crede cel mai tare.

-Ajunge! Nimeni nu a mai vorbit asa cu mine.

-Iar eu nu am mai vazut pana acum pe nimeni ca tine. 

-Taci! Si pleaca imediat de aici!

-Voi pleca. Si nu te gandi ca sunt socata. Stii ce iti voi spune, oamenii atat de nenorociti ca tine nu merita ca cineva sa-si piarda vremea cu ei! 

Cu aceste cuvinte ii inchise gura. Sub privirile uimite ale tuturor isi dezlega sortul si i-l arunca in fata. Dintre toti doar blondul care dadu comanda de dinainte statea calm in scaunul lui si savura spectacolul. Angel pleca furioasa spre bucatarie de unde isi lua la revedere de la Amy, care era socata de scena ce se petrecu mai devreme chiar sub ochii ei. Insa dupa toate cele intamplate nu o putea lasa pe Angel sa-si piarda locul de munca doar din cauza ca Aiden era un nenorocit. Cand Angel se apropie de ea ii stranse mana in semn de respect.

-Nimeni, nimeni, nu a mai vorbit asa cu fra... Aaa cu Aiden Hall, esti uimitoare, ingerule. Insa crede-ma ca nu te pot lasa sa iti pierzi locul de munca, da? Voi face in asa fel ca vei reveni.

-Nu te chinui, dupa circul de azi nu ma mai ia inapoi, insa ma bucur ca i-am spus infumuratului aluia tot, cine se crede?

-Da ai dreptate, insa maine sa-ti tii telefonul pe aproape ca te voi suna sa te chem din nou la lucru.

-Mersi, insa e imposibil.

-Eu nu cunosc asa cuvant, deci maine vei reveni.

Angel ii zambi. O mai imbratisa odata si pleca de acolo. Mai trecu odata pe langa masa celor sase. Aiden o privea cu ura, blondul ii zambea, brunetul care o atinse avea ochii in pamant, iar ceilanti erau inca socati. Asta era si ideea. Angel nu dorea sa mai fie umilita. Asta chiar daca trebuie sa creeze un adevarat spectacol. Iesi pe usa cafenelei mandra si cu capul sus. Era bucuroasa de ce facu.

    Primul lucru este acela de a te accepta în mod profund pe tine însuţi. Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii nu au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient.