Bad girl and bad boy!

Capitolul 2 II carte

Intru în biroul meu, ce este destul de simplu. Un birou, un scaun cu rotile foarte confortabil, Niște sertare un dulap și cam așa.
Pe biroul meu stătea laptopul, virotică și un munte de hirtii, pe care Domnișoara Scott trebuie să le citească astăzi.
Biroul stătea cu spatele la un perete doar din sticlă care îmi oferă o priveliște a orașului Londra.

M-am așezat la masă și mi-am frecat tîmplele. Deși era abia dimineață îmi venea să mă sinucid. Uram această rutină ce s-a creat de cînd am ajuns în Londra. La universitate: Scularea, Universitatea, Venirea Acasa, Învățatul, Culcarea. Și din nou. Însă se mai schimbau lucrurile Simbata sau Vinerea cînd ne mai duceam cu Hope la club. Nimic nu s-a schimbat și acum cînd lucrez.

Mîine este zborul spre LA. Orașul pe care am ajuns să îl urăsc din toata inima mea, sau ce a mai rămas din ea.
Însă mă bucur ca Hope o să fie cu mine. Am nevoie de ea ca de o gură de oxigen a unui om ce se scufunda.

Pîna la 13:15 eu tot citeam documente. După care după ce am văzut cit e ora, mi-am luat paltonul și telefonul, după care am ieșit afară din cabinetul meu, închizând-ul.
O sărut pe șatenă, iar ea îmi urează succes, și mai multe clipe incitante.
Mă întorc și îi scot limba după care m-  am urcat în ascensor.

Gîndul îmi fuge la plecarea în LA. E mîine, si eu sunt pregătită deloc. Mă întorc înapoi, si acest lucru nu îmi este deloc pe plac. Vreau doar mai repede sa sărbătoresc Crăciunul și să revin înapoi în Londra.

Un clic se aude, iar ușile ascensorului se deschid, eu iesind din el. Ies hotarîtă din bloc. Mă uit în fața mea, și îl văd pe Ethan cum mă soarbe din priviri. Nu de parcă eu nu aș face.
Paltonul de înaltă calitate, i se potrivea perfect și dacă nu ar lucra la compania tatalui meu si la filiala mea, l-as ademeni, defapt ce vorbesc ru aici, deja îl am la picioarele mele.
Îmi deschide ușa SUV-ului său, și mă invită înautru.
După ce o face și el, ne îndreptăm spre restaurantul unde v-om lua prînzul.

Drmul este liniștit, în care amândoi tăcem și nu spunem absolut nimic. Asta mă enervează cel mai tare, să nu ai despre ce să vorbești cu o persoană. Decid să pornesc radioul, așa ca liniștea asta să dispară.
Muzica inundă mașina, iar eu mă uit la orașul inzăpezit care mi-a devenit natal.

-Mâine plecăm în LA, iar peste o zi plecam la un bal, unde ne vom întîlni cu diferiți reprezentanți ai filialelor. Vreau să mă însoțești. -Îi spun eu calmă, după ce dau sunetul radioului mai încet. -Avionul decolează la 7 dimineața, deci la 6:30 ne întîlnim la aeroport. Restul programului ți-l voi spune în timpul zborului.

- Am înțeles domniș... Kathrine.

Oprește mașina în fața unui restaurant italian, și îmi deschide ușa ca un gentalemen.

Am luat prânzul vorbind despre lucruri banale, lăsînd în spate afacerea și cunoscîndu-ne mai bine. Se pare că are o pasiune pentru mașini și are o mică colecție. Acest lucru îl avem în comun, doar că eu am o colecție destul de mare.

Am ajuns înapoi la clădirea în care, muncesc de 2 ani. Am intrat in lift, unde i-am mulțumit de prânz.

-Oh da, și încă ceva, astăzi sunteți eliberați mai devreme. Duceți-vă asasă și făceți-va geanta pentru mîine. - Îi spun atunci când am ieșit deja din lift.

Acesta dă din cap, în semn că a înțeles.
După ce ușile se închid, eu mă intorc și merg spre cabinetul meu, unde e liniște și sunt doar eu, și posibil Hope.
Îmi las paltonul pe cuier, după care intru în cabinetul meu.
Pe scaunul meu cu rotițe, cu picioarele pe masa și cu creionul în gură stătea Hope.

-Deeeci!! Povestește tot!! Cum a fost? -Mă întreabă Hope ca un copil mic și curios de Crăciun, care dorește să vadă ce i-a adus Moș Craciun.

-Destul de normal, nimic foarte interesant. -Îi spun, așezându-mă pe birou.

-Nu mă ridic de le locul ăsta până nu îmi povestești tot. -Spune serioasă.

-Doamne, ce am făcut de te am tocmai pe tine pe capul meu? Haide pregătește urechiușile. -Îi spun, după care îi povestesc tot, ne uitând nici un detaliu.

După ce am terminat "povestea mea de noapte" Hope s-a ridicat, și s-a asezat pe canapea, eu așezîndu-ma pe scaunul meu, luînd documentele în fața mea.

-Ar trebui să îi dai o șansa, e sexy, deștept și se comportă foarte frumos! -Îmi spune Hope cu privirea spre tavan.

-Hope, unicul bărbat căruia i-am dat o șansă, m-a lăsat fără inimă. Nu am ce să îi dau lui Ethan. Nu pot avea sentimente. Tot ce voi face din această relație este să îl rănesc pe el. Defapt de ce îți explic toate astea, ai trecut și tu prin asta, cunoști acest lucru.

Ochii ei au rămas blocați pe peretele din fața ei.
Mă ridic și o i-au in brațe.

-Suntem puternice, și nu ducem lipsa de nimic, ne trăim viața din plin și nu avem nevoie de bărbați care ne aduc doar probleme. -Îi dau un zîmbet și aceasta îmi răspunde.

-Ok, hai la muncă, avem o mulțime de documente. -Îmi spune, și ne ridicăm de pe canapea.

Dupa 6 ore

Sunt obosită și m-am săturat de aceste documente. Deja e 9 seara, și tot ce vreau acum este să fiu acasă.

Am lăsat pixul jos și mi-am pus mîinile în cap. Eram obosită și gândul îmi stă doar la faptul că mîine plec în LA. La trecutul meu. De care am fugit și l-am evitat de atâta timp, și acum pur și simplu el mă trage înapoi. Acolo unde se află Mafia, Prieteni si El. Nu vreau înapoi, îmi este bine aici.

O lacrimă mi-a căzut cu gîndul la el.

-Hei. Ce zici de un pahar de vin rosu? Am auzit că e un remediu bun de a uita de probleme. -Spune tristă Mia, uitîndu-se la mine.

Mi-am șters rapid lacrimile, și zîmbesc. Ce m-aș face eu fara această femeie care a intrat ca o furtună în viața mea, și a șters tot ce durea, dar au rămas cicatrici care nu dispar, și nu o să dispară niciodată.

Ne-am așezat pe canapea, luînd două pahare pentru vinul scump din mâna prietenei mele. Și ea era îngîndurată și mă întrebam ce îi preocupă. Doream să o întreb, dar tot de ea am fost întreruptă.

-Hai, dă paharele și povestește. -Îmi spune întinzînd mîinile, eu dîndu-i paharele.

Am așteptat până mi-a turnat și am luat o gură din magnificul vin. Îmi dau jos pantofii și am pus picioarele sub mine.

-Oh, Hope, știi povestea mea, și știi de unde începe. Începe din orașul în care ne ducem mîine. Acolo este trecutul meu, acolo este El cel care mi-a frânt inima fără nici o mila, cel care mi-auat tot ce am avut mai scump, care mi-a luat tot. Și știi care e cea mai mare problemă? Tatăl său și tatăl meu sunt cei mai buni prieteni. Și ceva îmi spune că o să ne întîlnim la balul tatălui meu.- Spun și șiroaie de lacrimi îmi curg. Și doar acum îmi fau seama că mi-am băut tot paharul plin cu vin.

- Uitete la mine! Știi cine ești tu? Tu ești acea femeie care a ridicat o afacere singură, care a dezvoltat-o mai bine ca oricine. Cea mai seducatoare și frumoasă femeie care poate avea orice bărbat la picioarele sale. Asta ești tu. Și aratăi lui Alex ce a pierdut! O să ne ducem acolo și o să faci așa ca să nu mai poată respira când o să te vadă!! Înțeles? -Îmi spune ea cu o voce serioasă?

- Mai mult decât sigur! -Spun.