ღFirst Love That Will Last Forever(A Harry Styles Fan-Fiction)ღ

Chapter 13 - Will You Wanna' Come With Me?

-Ti-am spus ca nu vei putea merge singura?

-Ba puteam!Trebuia sa ma lasi sa merg singura!Nu sunt un copil!

-  Ba ești . Un copil mare și incapatanat , rade  el .

-Foarte amuzant!Am uitat sa rad!Ha ha...Acum mergem afara?

-Sigur!mi-a zis el.

In scurt timp am ajuns la parter.Ne-am indreptat spre iesirea principala din spital.Un vant aspru si rece,mult prea rece pentru o zi de septembrie m-a lovit din plin.Ne-am asezat pe o  banca.

-As vrea sa te intreb ceva...a spus Harry,apropiindu-se de mine.

-Ce?

-Lunea viitoare vom avea premiera noului videoclip si dam o petrecere.Ai vrea sa vii?Acolo vor fi Eleanor si Perrie!Sunt convins ca va veti intelege de minune!

-Hm...Da,mi-ar placea!Dar nu stiu adica...vezi tu,nu vreau sa se zica ceva in presa sau ceva...

-Nu va spune nimeni nimic!Suntem doar prieteni si atat!Desi...

-Nici sa nu te gandesti!Exact cum ai spus,prieteni!

Fatuca aceea optimista si super draguta s-a transformat intr-una trista si foarte dezamagita.

-Deci...vei veni cu mine?

-Bine!i-am spus eu,fracandu-mi mainile de corp.

-Iti este frig?

-Putin,am soptit eu,dand aprobator din cap.

Si-a scos sacoul si m-a imbracat cu el,luandu-ma in brate si lipindu-ma de el.

-Iti multumesc ca ai acceptat sa vii cu mine!Sunt atat de fericit!

-Nu ai pentru ce!Doar suntem prieteni,nu?

-D..a.

De fiecare data cand cuvantul ''prieteni'' se referea la noi,devenea atat de trist.Era plin de dezamagirem si il simteamranit.Nu aveam ce face.Oricat de mult tineam la el trebuia sa inteleaga ca nu pot sa incep o relatie cu el,nu acum!Era mult  prea devreme si nu vroiam sa fiu ranita.Imi doream ca prima relatie sa fie o experienta frumoasa si,de  ce nu,sa dureze o viata intreaga.Imi parea rau de Harry.Daca ar sti cat de mult ma doare si pe mine cand ii spun toate astea...Dar nu...nu pot sa accept o relatie cu el in momentul asta!Vreau sa fim prieteni,o perioada.Vreau sa  stiu mai multe despre el,nu doar ceea ce aapre pe net.

Au urmat momente de tacere.

-Stii ce?M-am saturat!Sunt satul pana peste cap,da?Imi spui ca ma iubesti,ma lasi sa imi fac iluzii si ma respingi dupa,spunand ca suntem doar prieteni?Stiu ca e absurd sa iti cer sa faci o alegere dar imi e greu...Poate nu pare,dar inauntru sunt sfaramat.Sper ca esti multumita ca dupa ce m-ai facut confuz,dupa ce m-ai ametit,m-ai lasat cu ochii in soare,facandu-ma sa am in fiecare zi speranta la ceva!Intre noi chiar nu poate fi nimic,asa,dupa tine?M-am saturat de tine,oricat de mult te-as iubi,nu stii sa faci altceva decat sa te joci cu mintea mea!Esti o mincinoasa!Si tu ma vrei numai pentru faima,nu?

Reactia lui m-a speriat.Dintr-odata s-a intamplat totul.A fost ciudat dar ce a spus la final chiar m-a ranit.Nu mint si nu il vreau pentru faima.Si eu vreau sa ma apropii de el dar simt ca nu sunt inca pregatita pentru asa ceva,simt ca nu e timpul...

-Harry...i-am zis plangand.

S-a uitat la mine cu dispret prima data.Privindu-ma dupa,pentru cateva secunde bune in ochi si-a dat seama ca durea ceea ce a spus.Mi-a luat mainile intr-a lui:

-I...i...imi pare rau!

Am dat negativ din cap.Mi-am dat sacoul lui jos,l-am trantit pe banca si am inceput sa fug.Nu ma mai uitam in spate.Auzeam doar pasii si strigatele lui,dar nu aveam de gand sa ma opesc.Am intrat in spital,continuand sa alerg.De data asta,am luat-o pe scari.Nu mai aveam aer si aproape ca cedeam.Da,adevarul e ca nu sunt obisnuita cu efortul fizic.Dar el era,asa ca,dupa ce mi-am tras rasuflarea am inceput din nou sa fug.Salonul era tocmai la etajul 5.

Cand am ajuns,am impins usa in urma mea,lipindu-ma cu spatele de ea.Forta lui Harry a reusit sa o deschida.

-Pleaca!am racnit.

-Imi pare rau...nu am vrut sa spun asta!isi cerea iertare,cu o voce suspinanda.

-Nu ai vrut?Serios,nu zau?Tu chiar crezi ca eu sunt una din curvele care s-au folosit de tine?Tu crezi ca eu as putea face asa ceva?Iti spun eu ca nu!Nu ma intereseaza nimic din toate astea.Dar nici nu vreau sa ma grabesc!De ce sa stricam ceva atat de frumos?De ce nu putem ramane prieteni o perioada?Inteleg ca ma iubesti si ca e greu sa astepti un raspuns dar gandeste-te la mine daca tot pretinzi cat de mult tii la mine!Imi este mult mai greu sa fac o alegere si asta dureaza...Nu imi pot inchipui ca ai crezut ca sunt ca altele...parca eram speciala,unica,nu?Si deodata ma confunzi cu toate parasutele cu care ai fost sau cu care te-ai culcat!

-Asulta-ma...nu am vrut...

-Nu ma intereseaza!Ma doare atat de tare ceea ce ai spus!Pleaca naibii de aici si lasa-ma in pace!Pff...si eu care am fost o idioata si te-am crezut!Pleaca!am spus eu plangand.

S-a asezat in genunchi,la nivelul meu.

-Imi pare atat de rau...Te implor din suflet,iarta-ma!

-Sa te iert?Cred ca glumesti!Pamantul catre Harry!Nu e 1 Aprilie,draga!Acum,pleaca,te rog!

-Nu!Nu voi pleca pana cand nu voi rezolva totul si pana cand ma vei ierta!Imi pare rau pentru ce am spus dar...e greu sa te indragostesti de o persoana din prima clipa,sa ajungi sa o iubesti ca un nebun si ea sa iti faca jocul o perioada,iar dupa sa te respinga!Intelege-ma!Nu mi-e usor si te cred,nici tie!Iti jur ca imi pare rau!Te rog,iarta-ma!Iti voi da timp si voi incerca sa fiu mai rabdator!a spus el.Mi-a luat usor mainile in ale lui.Am incercat sa le retrag dar era cu mult mai puternic decat mine.Nu observasem pana acum cateva secunde dar avea lacrimi in ochi.

-Harry...probabil as putea ierta dar niciodata nu as putea uita!

-Stiu ca ti-am gresit si imi pare nespus de rau...Nu mi-o voi ierta niciodata!Nu suport sa te vad plangand si e cu atat mai groaznic sentimentul cand stiu ca e  din vina mea!Ma comport ca un descreierat obsedat de o fata!Imi pare rau...doar as vrea sa faci o exceptie!Sa uiti totul si sa imi mai acorzi o sansa!Nu te voi dezamagi!