plants are friends

c i n c i

Între timp...

Ea se gândea la el.

Cine era el?

Oare de unde vine? Din nord, peste Atlantic, Europa?

Ce mi se pare atât de special la el de nu pot să mi-l scot din cap?

Se gândea la toate astea cât își uda plantele. Avea o stropitoare gigant, albastră, de la Ikea.

Majoritatea lucrurilor ei sunt de la Ikea.

Terminând de udat și plantele agățătoare de pe terasă, s-a îndreptat spre camera ei.

Ce ar fi să fac o mică schimbare?

Așa ca și-a luat hanoracul, s-a încălțat și a ieșit din casă spre magazin, ieșind din bloc prin partea din spate, mai aproape de magazin.

A ajuns la raion, holbându-se la multitudinile de nuanțe de vopsea. Erau simple, pentru femei de vârsta a două care nu vor să aibă fire albe. Erau mai îndrăznețe, pentru copilele care vor să-și strice părul de la vârste fragede. Iar apoi, ceea ce căuta ea. Nuanțe colorate, de roz, verde, roșu, tot curcubeul. Ea având părul deja alb, îi era ușor să se vopsească. A luat cea mai deschisă nuanță de mov și a cumpărat-o împreună cu chipsuri și caramele.

Acasă, a dat la maxim drumul la playlistul ei, plin cu rock și pop, s-a dus la baie, și a început să se vopsească.

Aproape terminând vârfurile, aude soneria.

Cred că a venit doamna Weasley după făină.

"Imediat!" a țipat, văzând că acel cineva insistă și îi violează soneria.

Si-a prins părul într-un coc, mai mult pleoștit, și s-a îndreptat spre ușă, luând un hanorac pe ea.

Deschizând ușa, îl vede pe noul vecin, cu o tavă în mâini și o față socată.

•••

hehe, începe acțiunea.

××