plants are friends

p a t r u

S-a dus la parter.

Nu știa ce să facă. Pe cine să întrebe, ce să întrebe mai exact.

Bună ziua, știți la ce apartament stă o fată cu părul alb, scundă? A cam uitat să-mi zică numele ei.

Mda, e ciudat.

Dar, măcar să încerc.

Așa ca a așteptat. A așteptat pe cineva să vină, ca să îl întrebe unde stă.

Prima persoană care a venit a fost un bătrânel. Nu, nu cred că știe nici pe ce lume trăiește, s-a strâmbat, apoi a așteptat.

A doua a fost un tânăr, dar n-a apucat măcar să se uite la el că a ieșit pe ușă. Ce lume ciudată, și-a zis el. În Austin totul era liniștit.

Ultima persoană era o fată, părea genul fetei misterioase, așa ca s-a dus sfios la ea și a intrebat-o.

"Ah, stă la 4, dar nu mai știu la ce apartament. Nu stau în bloc, am venit la părinții mei."

Și-a dat o palmă peste frunte după. Nu putea pur și simplu să bată la câteva uși?

S-a dus înapoi în apartament, a luat caserola cu tiramisu (pe care nu a făcut-o el, era prea greu) și s-a uitat la ușile apartamentelor de pe etajul lui.

Care părea a mai... ea?

A zis ca le încearcă pe toate, și a luat-o pe prima care a văzut-o.

A bătut, nevenindu-i să creadă ce vede o dată ce ușa s-a deschis.

•••

pam pam pam

××