I-a deschis ușa.
Era înalt, foarte înalt. Avea păr negru, ochi micuți și căprui și o față definită. Doamne, ce maxilar, se gândea ea. E numai bun de câteva estetice pentru Tumblr. Păcat că nu prea e genul meu.
El s-a holbat la ea pentru câteva secunde. Ea a pocnit din degete, atrăgându-i atenția.
"Hei, sunt Ethan. Ne cunoaștem?" a întrebat el curios. Nu a mai văzut-o până acum.
"Nu, doar am vrut să-ți urez bun venit în New York și să-ți dau asta." ea a răspund ușor timidă. Ea nu e timidă, dar se pare că el o intimidează.
"Ah. Scuze că am fost nepoliticos, sunt doar obosit. Vrei să intri?"
"Desigur."
El s-a dat din ușă, arătându-i calea.
Ea nu s-a mirat deloc de ce vedea. Nu prea avea ce să vadă defapt, nimic nu era pus la locul lui. Erau numai cutii pe jos și mobilă.
"Te servesc cu ceva?"
"Nu mulțumesc, cred că o să plec."
"Mulțumesc de cactus, apropo." a spus punând ghiveciul pe masă.
Lui nu prea îi plăceau plantele. Erau greu de întreținut și ocupau spațiu. Dar acel cactus era destul de drăguț.
"Cu plăcere. Vezi că e un Mammillaria rar, are flori albastre, ai grijă de el."
Și cu asta ea a ieșit pe ușă, lăsând un tânăr adult de aproape 19 ani confuz.
•••
haha, ce-mi place să las confuzie în urma mea.
ethan dolan sau finn harries?
××
CITEȘTI
plants are friends
Short Story❝De ce ai atâtea plante?❞ ❝Până acum, ele au fost singurele mele prietene.❞ ----- unde vecinii își împărtășesc cele mai mici secrete. | a treia carte din seria 'psychology' | all rezerved ©brandi
