Max si Elena

Partea 11

Din perspectiva lui Andrew
Trebuia să mă astept că are prieten. Oricine ar vrea să fie cu ea. E așa de frumoasă și de inteligentă. Dar mă bucur că suntem prieteni și o să-mi fie dor de ea. Imi i-au rămas bun și plec acasa împreună cu fratele meu.
- Îți place de ea?
- Da, îmi  place spun și oftez dar ea are iubit și nu este de aici. Nu am să mă bag între ei. Am ajuns îl anunt pe fratele meu și coborâm. Imi fac un dus și mă bag în pat gândindu-mă la ea.

Perspectiva lui Dylan
O văd pe Louise gândindu-se la ceva. De când au plecat stă și se gândește.
- Ce ai pățit? La ce te gândești?
- De ce nu mi-am dat seama ca nu a fost el? Și cred că îmi place de Andrew.
- Și ce e rău în asta?
- Sunt cu Theo. Dar cred că îmi v-a trece. Poate e ceva de moment spune și se ridică de pe canapea urându-mi noapte bună . Îi place de el. Poate că nu crede asta, dar eu o cunosc. Mai stau putin apoi mă duc să văd dacă a adormit. Era în pat cu Max  jucându-se. Aceasta mă vede și mă întreabă :
- Nu te-ai culcat?
- Nu, spun și mă așez lângă ea iar Max vine la mine și își pune lăbuța pe piciorul meu. Îl mângâi iar Louise primeste un mesaj.
- De la cine e?
- De la șefa . Mâine trebuie să ne întoarcem, deoarece are un alt caz pentru noi spune și pune telefonul pe masă apoi mă ia în brațe.
- Dormi cu mine așa cum făceam când eram mici?
- Sigur. Mă schimb apoi ma urc în pat și o iau în brațe iar Max se pune la picioarele noastre. Aceasta chicoteste.
- Ce ai?
- Mă mir că Max nu a mârâit la tine. Când Theo m-a luat în brațe a început să mârâie și nu l-a lăsat să stea lângă mine.
- Eu sunt mai norocos spun  apoi somnul ne cuprinde pe amandoi.