Max si Elena

Partea 2

Din perspectiva Elenei
A trecut o oră și tot nu am găsit nimic.
- Se pare că nu a mai lăsat   nicio urmă spune Dylan
- Da,așa se pare.
  Deodată aud un zgomot. Se auzea de după un tufiș. Am mers amândoi și am văzut un cățeluș rănit. Era un lup ciobănesc german. Cred că avea trei luni.
- Ce ai pățit, micuțule? spun și mă las în genunghi lângă el, iar el își pune capul în poala mea. M-am uitat mai bine și am văzut că avea un ghimpe în picior.
- Trebuie să-l ducem în laborator. M-am ridicat și l-am luat în brațe, deoarece nu putea să meargă.   L-am urcat în mașină și ne-am îndreptat spre sediu. Dylan l-a pus pe masă, iar eu am luat o pensetă și  i-am scos ghimpele din picior. I-am bandajat piciorul apoi i-am pus mâncare. Acesta s-a dat jos și a început să mănânce . În acest timp noi ne-am dus în biroul șefei.
- Ați mai găsit ceva? ne întreabă șefa
- Nu spun și după aceea simt cum cineva mă mângâie pe mână.Era cățelușul . Voia  să-l mângâi pe cap.
- Cine este el?
- L-am găsit rănit în pădure așa că l-am luat cu mine spun și ea îl mângâie .
- Ce drăguț ești spune iar acesta sare pe ea.
- Hmm! cineva își drege glasul. Era Theo. Cățelul când îl vede sare pe el, iar acesta țipă. Lui îi e frică de câini . Când era mic a fost mușcat de unul și îi e frică . Dar se potolește când vede că nu-i face nimic și începe să-l mângâie .
După ce ne-am mai jucat putin cu el am trecut la treburi serioase.
-Theo, ai mai găsit ceva?
-Din pacate nu foarte multe. Nu are familie. A crescut la orfelinat. Am sunat la toate rudele, dar nu au vrut să-l recunoască nimeni. Numele lui este Andres . După ce ne-a zis numele orfelinatului am mers spre el. Ne-am dus în cabinet ca să discutăm.
- Detectiv Elena, departament criminalistica. Am venit să vorbim despre moartea lui Andres. Din câte am înțeles a fost la acest orfelinat.
- Da,a fost la acest orfelinat.A fost un băiat chinuit. Părinții au  murit când el avea vârstă de 6 ani. A fost un băiat închis în el și nu vorbea cu nimeni.
- A avut cumva un conclict cu vreun coleg? întreabă Dylan
- S-a bătut în urmă cu 2 ani cu un băiat,deoarece l-a numit orfan.
- Unde este acest băiat acum? întreb dar cred că știu răspunsul.
- A fugit spune iar eu mă ridic și plec cu Dylan în urma mea.
- Vreau să-l găsim pe acest baiat iar Dylan da din cap si ne îndreptăm spre masina.
-Theo,vreau sa.... dar mă opresc cand îl văd jucându-se cu cățelul. Acesta vine și se urcă pe mine gata să mă dărâme dacă nu mă prindea Theo. Am rămas câteva secunde așa, apoi acesta și-a apropiat fața de a mea. Între buzele noastre mai erau 3 centimentri.
- Elena..spune Dylan dar se oprește când ne vede. Scuze, dacă am întrerupt ceva..
- Nu ai întrerupt nimic spun încercând să-mi ascund roseata din obraji. Dylan m-a văzut și a zâmbit pe sub mustăți.
- Am venit să te anunț ca avem o banuiala. Acum doi ani victima noastră s-a bătut cu un alt băiat. Vreau să cauți toate numele celor din orfelinat până când îl găsești.
- Am înțeles spune și zâmbeşte.
- Elena, eu plec vrei să mergi cu mine?
- Da. Pa,Theo.
- Pa Liz, Dylan. L-am mângâiat încă o dată pe cățel și am plecat spre casă.