Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 24

   Amanda statea intinsa pe patul hotelului din Paris. Schimbarea nu era asa cum isi imaginase, nu o putea lua de la zero cat inca mai era atat de legata de trecut. Chiar daca Rosalia nu era mama ei naturala, o invatase de mica cum sa se comporte, sa fie corecta si sa se faca respectata. Femeia aceasta fusese un model pentru ea, un model pentru femeia care a devenit. Sa afle ca a mintit in legatura cu mama ei naturala, ca a uneltit cu Blake, persoana care a vrut s-o ucida cu ceva timp in urma, o durea enorm. Si apoi mai era si Jason, acel barbat care ii furase incontestabil inima si care nu vroia sa mai aibe nici o legatura cu ea. N-ar fi trebuit sa se indragosteasca de el si totusi a facut-o, a crezut din nou in barbati si a mai pierdut unul. Nu-i iesea din cap expresia de satisfactie totala pe care o avuse Blake cand ii dadu vestea ca Rosalia o mintise. Trebuia totusi sa uite de toate astea, trebuia sa-si gaseasca mama biologica, avea nevoie de asta mai mult ca oricand. 

   In camera intunecata, telefonul aflat pe noptiera lumina brusc facand-o pe Amanda sa-si mute privirea spre el. Isi intinse mana si privi mesajul pe care tocmai il primise. Era Vladimir, acel dulce taximetrist cu care s-ar vi vazut impreuna peste ceva vreme. Vroia sa stie daca a ajuns in siguranta in Paris si daca a avut timp sa incerce mancarea de la restaorantele recomandate de el. Amanda zambi gandindu-se cum ar fi sa i-a cina cu el, sa rada si sa se simta bine fara a intra in complicatii, fara a fi nevoita sa vorbeasca despre tot tumultul din viata ei. Poate era bine pentru ea sa-si refaca viata cu cineva complet necunoscut, cineva care nu stia toata povestea trista prin care trecuse. Ii trimise un mesaj, apoi se acoperi cu patura subtire din matase. Incerca sa-si limpezeasca mintea si sa doarma, maine era un nou inceput si avea multe de facut. 

                                                                              ********

  Razele de soare isi facura loc in camera de hotel a Amandei, mangaindu-i fata si facand-o sa-si deschida intr-un final ochii. Era ora zece si o vreme minunata pentru a te plimba. Puse din nou mana pe telefon, avea o gramada de mesaje de la Eddard, era un tata ingrijorat de fiica lui, nu era nimic de condamnat in asta. Amanda insa astepta un semn de viata din partea lui Jason, si desi isi jurase ca a terminat-o definitiv cu el, inca vroia sa stie ca se gandeste la ea. Asta ar fi alinat-o. Insa nu era nici un mesaj de la el, asa ca Amanda inghiti in sec ridicandu-se din pat. Trebuia sa-si cumpere o casa. Daca avea de gand sa faca Parisul noua ei casa trebuia sa faca acest pas. 

  Zambi la gandul ca orele de franceza la care o obligau sotii Clarke sa mearga, si toata tragedia prin care trecuse cand Dakota o ducea la meditatii, ii prindeau acum bine. Stia sa vorbeasca fluent mai multe limbi, printre care si franceza. Nu-i placea limba insa adora Parisul, mereu ii placuse. Trecu prin fata oglinzii retusandu-si ultimele detalii ale tinutei. Purta o pereche de blugi stramti, o bluza neagra si o haina deschisa la culoare. 

   In taxiu Amanda se gandea la tipul de casa care i-ar placea. Vroia ca totul sa fie perfect, totul sa fie exact asa cum a visat. Nu-i pasa cat costa, trebuia ca totul sa fie pe placul ei. Taximetristul o privea insistent inca de cand o luase de la hotel, insa desi observase, Amanda nu spuse nimic. Cand opri in fata unei alee cu case de vanzare, barbatul isi facu curaj.

-Nu va suparati domnisoara, i se adresa el pe un ton timid, sunteti Amanda Clarke? Celebra femeie de afaceri din Manhattan?

-Eu sunt, zambi Amanda scotocind prin geanta incercand sa-si caute banii. 

-Ce va aduce la Paris? mai adauga soferul curios sa afle cat mai multe.

-M-am gandit sa fac o schimbare de peisaj, m-am saturat de Menhattan si Los Angeles. O sa-mi caut o casa in acest cartier.

-E un cartier dragut si linistit, eu si sotia mea suntem aici de multi ani. Nepotului meu ii place la nebunie. Vine aici in fiecare vacanta inca de cand era mic. 

  Gandul Amandei fugi direct la Vladimir. Marii instant ochii gandindu-se la toate festele pe care viata i le joaca. Care ar fi fost sansele sa se mute in acelasi cartier cu bunicii barbatului dragut pe care l-a intalnit acum cateva zile. Prefacandu-se ca nu stie nimic, Amanda ii intinse batranelului banii.

-Multumesc pentru sugestie, eu trebuie sa plec. O zi buna!

  Amanda coborî din masina privind in jur. Totul era de vis, insa ceva lipsea, cineva alaturi de care sa se bucure de aceste privelisti. Telefonul din geanta incepu sa sune. Amanda tresari apoi raspunse. Vocea de la celalalt capat o lasa fara cuvinte.

-Amanda...te-am sunat sa ma asigur ca ai ajuns in siguranta.

-Jason?! Nu-mi vine sa cred ca ma suni, raspunse Amanda timida.

-Am auzit de plecarea ta, si chiar daca poate nu ma crezi imi pasa de tine. Am vrut sa te stiu in siguranta.

-Jason...te rog sa nu ma mai suni. Mi-ai frant inima a doua oara si nu mai pot sa am vreo relatie cu tine, nici macar de prietenie. Am avut incredere in tine si in ce puteam realiza, am gresit, dar te-am iubit enorm. Acum eu sunt cea care nu mai vrea si nu mai poate sa te ierte.

  Auzindu-i cuvintele Jason trase adanc aer in piept. Era obisnuit ca Amanda sa-si puna sufletul pe tava si sa-i vorbeasca mereu cu multa iubire. Isi dadu seama acum, ca tot ce-i spuse o schimbase.

-Inteleg! Sa ai o viata frumoasa Amanda, la fel de frumoasa ca tine. Sper ca intr-o zi o sa ne revedem.

   Lacrimile Amandei incepura sa curga pe obraz, la fel si in cazul lui Jason. De data asta se terminase, povestea lor de dragoste luase sfarsit.

************************************

Imi pare rau ca am postat atat de tarziu dar am fost mult prea obozita din cauza scolii ca sa scriu. Va astept parerile. Vreau sa aud ce credeti ca o sa se intampla :** .