Prolog

18.5K 646 25
                                    

Hainele sunt împraştiate peste tot. Fusta neagră şi mulată stă neglijent pe un teanc de documente, iar pantofii cu toc foarte înalt sunt în cealaltă parte a biroului. Pe unul din fotoliile acoperite cu piele albă este aruncat un sacou negru, o camaşă şi o pereche de pantaloni de asemenea negrii. Pe celălalt fotoliu stă o femeie aproape goală care sarută pasional un bărbat înalt şi bine făcut. Înainte ca şi ultimele piese vestimentare să ajungă pe jos, telefonul începe să sune. Degetele ei subţiri ating delicat ecranul telefonului.

-Îmbracă-te şi ieşi afară, am treabă, îi ordonă ea bărbatului de pe fotoliu.

-Amanda dar...nici măcar nu am reuşit s-o facem, spuse bărbatul confuz.

-Nu-i vina mea că te mişti încet. Acum îmbracă-te odată, domnul de la telefon încă aşteaptă să-i răspund.

Fără să se mai opună bărbatul şi-a luat ruşinat hainele pe el după care a parăsit biroul. Rămasă singura frumoasa Amanda începu şi ea să se aranjeze, era puţin ciufulită şi îi plăcea să arate mereu impecabil. Îmbracă fusta neagră şi mulată apoi îşi caută pantofii. În faţa oglinzii ea arăta ca o regină a Manhattan-ului. Părul castaniu şi lung îi acoperea umerii şi îi scotea ochii căprui în evidenţa. Avea o talie de viespe şi nişte picioare lungi si subţiri, era tot ce şi-ar putea dori un bărbat. Adevărul era însă că ea nu-i dorea pe niciunul. Pe cât de frumoasă era la exterior pe atât de neagră şi urâtă era pe interior. Una din secretare bătu încet la usa albă a biroului. Ştia că nu are voie să îşi deranjeze şefa când era cu cineva, însă trebuia să-i dea o veste importantă. Mai bătu încă puţin, iar într-un final se auzi vocea subţire a Amandei.

-La naiba Merina, intră odată ! Nemernicul ăla a plecat demult.

Atunci uşa se deschise şi o femeie blondă îşi strecură capul. Era de asemenea foarte frumoasă, cu ochii albaştrii ca şi cerul, un nas micuţ şi buze cărnoase. Într-un final deschide larg uşa şi intră fugind disperată spre şefa ei.

-Sunt însărcinată Amanda ! Îţi vine să crezi? Că mie nu ! Doamne sunt aşa de fericită.

-Păi felicitări, sper să fi fericită.

-Te-ai putea bucura şi tu puţin mai mult pentru prietena ta din copilărie, haide ştiu că poţi.

-Mă bucur pentru tine Merina, ştii că tot ce îmi doresc e ca unica mea prietenă să fie fericită. Tu şi Jasper o sa fiţi nişte părinţi minunaţi.

-O să fie bine şi pentru tine, într-o zi o să-l uiţi pe Octavio şi atunci o să fi fericită cu adevarat.

-Fericirea nu-i pentru mine blondino, m-am obişnuit cu asta. Acum trebuie să plec, dar trec pe seară pe la tine să sărbătorim.

Fără să-i dea Merinei timp să reacţioneze, Amanda părăsi biroul luându-şi cu ea mai multe dosare. Chiar dacă se bucura pentru prietena ei din copilărie nu putea să nu recunoască faptul că şi-ar fi dorit şi ea aceleaşi lucruri. La iesirea din clădirea imensă din inima Manhattan-ului roiau de colo colo numai paparazzi. Toţi vroiau o poză cu faimoasa Amanda Clarke şi un bărbat cu care aceasta îşi omora timpul însa nici unul nu a reuşit vreodata să obţină una. Toţi auziseră despre cum tratează ea bărbaţii însă nimeni nu avea dovezi, era mult prea vicleană pentru a se lăsa fotografiată în ipostaze care nu-i conveneau. Cu o simplă mişcare a mâinii patru bodyguarzi îi făcură cale liberă până la limuzina neagră care o aştepta. Înautru nu era nimeni altul decat Peter Every, faimosul om de afaceri din industria jocurilor video.

-Deci ce era aşa urgent Peter? Aveam o mică treabă când te-ai decis subit să mă suni, spuse ea apoi îşi turnă puţină şampanie în pahar.

-Dacă era mică înseamnă că nu trebuie să mă simt prost pentru că am sunat. Ascultă aici Amanda, vreau să încheiem o afacere. Ai o grămadă de clădiri în tot New-York-ul şi tot ce vreau e să pun câteva panouri publicitare. În schimb eu voi îndruma gamerii care îmi calcă pragul să-şi ţină evenimentele în hotelurile tale, şi crede-mă sunt multe evenimente.

-Şi ce mai vrei Peter? Nu e niciodată vorba doar de panouri.

Amanda îl ştia pe Peter de mulţi ani, fusese partener cu Octavio. Era un om viclean şi parşiv, genul de persoană care aşteaptă să te întorci cu spatele ca să-ţi înfigă un cuţit. Îşi dorise întotdeauna o noapte alături de ea, însă nu avea niciodată să aibă parte de ea. Din punct de vedere estetic Peter era impecabil. Părul lui blond mereu aranjat îi acoperea o parte a frunţii, iar în ochii lui albaştrii pur şi simplu te pierdeai. Era bine făcut şi înalt, însă nu era de ajuns pentru Amanda. După o perioadă de linişte Peter îşi turnă şi el şampanie şi o privi pe femeia din faţa lui.

-Vreau să apari într-una din reclamele la următorul meu joc video, atâta tot. Uite aici actele care trebuie semnate.

-O să le dau avocaţilor să le studieze şi dacă totul e în regulă încheiem afacerea. Te sun mâine după-masă. Acum dacă nu te superi eu cobor aici, spune-i şoferului meu să te ducă unde vrei şi apoi să vină după mine.

Peter se uită confuz cum Amanda coboară într-un cartier nu atât de cunoscut. Obişnuia să vină aici cu Octavio ca să scape de toată nebunia. Nu mai venise din acea zi, iar acum se gândea că e timpul să îşi înfrunte trecutul. Cei doi aveau un apartament câteva străzi mai încolo, aşa că se îndreptă spre el. Era deja întuneric şi pentru prima dată Amanda se simţea speriată. Avea de dimineaţă un sentiment că ceva rău o să se întâmpleţ însă ca de obicei alesese să-l ignore. Încercă să stea tot timpul în lumina becurile de pe stradă, grăbind pasul. Ajunse într-un final la destinaţie, chiar dacă o dureau picioarele îngrozitor de la tocurile imense pe care le avea. Se afla în faţa unui bloc modest, micuţ şi galben. Îşi aduse aminte că Octavio a fost în comitetul care a ales culoarea când blocul a fost renovat. La etajul doi se întrezărea o perdea mov cu floricele, pe asta ea o alese. Se apropie de uşa, îşi folosi cartela de acces şi intră. Pe scara blocului nu era nimeni, probabil pentru că era destul de târziu. Aici nu era lift aşa că Amanda urcă graţioasă scările. Când a ajuns într-un final la etajul doi, o pisică îi apăru în cale. O recunoscu imediat, era Miaunel, pisica pe care locatarii o hrăneau şi de care aveau grijă.

-Şi mie mi-a fost dor de tine Miaunel. Îmi pare rău că am fost prinsă cu alte treburi şi nu am mai venit pe aici.

Apoi scoase din geantă o bucată de pâine şi i-o dădu. O pregătise încă de la birou, chiar dacă ştia că o să-şi umple geanta cu firmituri. Se apropie de uşa ţinând cheia în mână, însă în momentul în care vru s-o descuie constată că era deja deschisă. Chiar dacă fiecare particică din corpul ei îi spunea să fugă cât mai repede de acolo, Amanda intră cu tupeu înăuntru. Cu paşi mărunţi se îndreptă spre dormitor. Pe pat era întins un bărbat cam de aceeaşi vârstă cu ea, dormea adânc. Când încercă să facă un pas în spate bărbatul deschise ochii. În secunda în care o văzu sări în picioare.

-Te rog nu-mi face rau, spuse Amanda speriată.


Sper sa va placa noua mea carte si va astept parerile :*

Regina din Manhattan-Volumul1✓Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum