ღFirst Love That Will Last Forever(A Harry Styles Fan-Fiction)ღ

Chapter 1 - First Day of Highschool

Viața... Este greu să o descriem în cuvinte. Ne naștem, trăim și murim... Pentru unii soarta e prielnică, pentru unii nu. Cert este însă un singur lucru: că la un moment dat, avem acel moment când ne întrebăm: ”Ce caut eu aici? De unde vin? Cine sunt eu? Ce rost are viața? ”

Am avut nenumărate momente când am gândit așa... Niciodată nu am știut care este rolul meu... Niciodată nu am simțit afecțiunea din partea cuiva. Am fost mereu o persoană liniștită, fricoasă și retrasă. Stăteam în casă cu orele, învățând , când prietenii mei ieșeau afară, se distrau și își făceau de cap în fel și chip. Poate și de asta am fost poreclită ” tocilară” sau ” șoarece de bibliotecă ” . Vedeți voi, eu sunt fata aceea cu părul lung, blond, cu ochii albaștri și aparat dentar, care stă sfioasă în prima bancă, care nu iese niciodată în pauze, care nu merge la petreceri. Câteodată mă simt atât de stingheră... Mă simt singură, fără ajutor într-o lume doar a mea. Încă visez la acel ” Făt-Frumos ” din poveștile citite, care să vină  şi să mă scoată din această lume , care să mă facă să simt că trăiesc , care să mă iubească. Îmi doresc atât de mult să fiu iubită de cineva. Și ajungând aici, pot menționa că niciodată nu am avut o relație. Nu că nu mi-ar fi plăcut un băiat, nu că nu aș fi fost întrebată de cineva dacă aș accepta să mă văd cu el... Doar că pur și simplu nu pot... Nu mă pot integra în această lume... Și un alt motiv ar fi acela că nu am găsit iubirea adevărată încă. Nu îmi aduc aminte ca până acum să mă fi simțit atrasă de el... Cele două prietene ale mele, Savannah și Ariana au fiecare câte o relație stabilă. Îmi tot povestesc de cât de mult își iubesc ambele partenerii, de fluturașii din stomac pe care îi au la fiecare întâlnire, de timpul petrecut cu ei... Probabil eu nu voi trece niciodată prin așa ceva... Cu siguranță nu. Doar aș vrea să am parte de iubire adevărată! Cer prea mult?

*

Am auzit un ciocănit.

-Annabella? S-a auzit o voce subțire de femeie din spatele ușii.

-Da? Intră! Am spus eu, în timp ce scotoceam prin dulapul meu micuț, în căutarea unei ținute pentru mâine. Era prima zi de liceu.

În cameră a intrat mama. M-am întors cu fața la ea, zâmbindu-i.

-Ce faci, scumpo? Ce tot cauți? Mi-a spus ea, venind spre mine.

-Ceva cu care m-aș putea îmbrăca mâine, mamă!

-Despre asta... Știu că nu prea îmi stă în caracter. Ai avut rezultate foarte bune anul acesta, scumpo! Mi-a zis mama, sărutându-mă în creștetul capului.

-Um... Mulțumesc... Cred.

-M-am hotărât să mergem împreună la Mall-ul din Fifth Avenue, pentru a-ți cumpăra niște haine noi. Mâine e...

-E o zi importantă! Prima zi de liceu! Știu,mami... Mi-ai repetat asta tot anul.

-A... Nu mi-am dat seama! În orice caz, ai vrea să mergem?

-Nu știu...

-Annabella, ai stat toată vacanța și ai studiat! E timpul pentru o pauză. Înțeleg că asta îți place și sunt absolut mândră de tine dar... E momentul să iei o pauză. Dacă vrei, poți să le iei și pe Savannah si Ariana cu tine!

-Mulțumesc, mamă. Presupun că o micuță pauză nu ar strica...

-În regulă. Te aștept jos. Să nu îți ia mult, mi-a zis mama, zâmbindu-mi.

Am intrat în micuța baie. Mi-am făcut un duș rapid și m-am îmbrăcat într-o rochiță de vară și o pereche de sandale joase. Părul meu cădea pe spate, buclele alunecând.