My own wolf pack

❈Capitolul 1❈

Sar dintr-un copac într-altul la o înălțime mare. Sunetele scoase de animale îmi bubuiau în timpane scoţându-mă din sărite. Mirosuri ce cu puţin timp în urmă îmi erau greu de perceput, acum le simțeam de parca erau chiar sub nasul meu, fiind înţepătoare și greu de suportat.

Viteza cu care săream prin copaci era amețitoare . Măresc viteza văzând cabana ce acum o numeam "acasă". Strâng puternic din dinți în timp ce un mârâit gutural îmi iese fără să vreau.

Mă pregătesc să sar de pe ultima ramură a unui copac pentr a ajunge pe ultimul ca mai apoi sa ajung la cabana. Din păcate ghinionul meu nu avea să lase sa se întâmple asta.

O înțepătură îmi sfredeleste capul ca un glonț, făcându-mă să mă dezechilibrez astfel alunecând și căzând în gol. Simțurile mele , acum avansate, și-au dovedit încă odată importanţa ajutându-mă s-a ma adun și să îmi revin.

Întind brațele prinzându-mă de una din crengile ultimului arbore, răsucindu-mă ca un gimnast la inele , ca mai apoi sa aterizez într-o poziție perfectă pe sol fix în fața pachetului sexy de mușchi cu ochii căprui .

-3.28. Un nou record F. Cu toate ca se putea și mai bine. Mi se adresează Roy în timp ce-mi arunca un prosop.

- Începuse să mă doară capul. Dacă nu ar fi fost aia a-și fi terminat mai devreme. Spun ștergându-mi brobonitele de sudoare de pe faţă ca mai apoi să-mi pun prosopul după gât.

-Prinde!

-Mersi. Spun desfacand sticla de apa pe care mi-o aruncase, ca mai apoi sa dau tot lichidul rece pe gât.

-Totuși, a fost mai bine ca celelalte dăţi. E cel mai bun scor al tău, little monkey!

-Cum mi-ai spus? Îl întreb iar acesta se face ca plouă. În fine. Nu-i ok. Trebuia sa iasă și mai bine. -Nu te forța. Nu a trecut mult de când ai avut transformarea. Corpul tău încă suferă transformări. Ia-o mai încet

-Nu pot s-o iau mai încet.

-Fiona... Nici litium-ul nu ţi-a apărut.

-Ba da!

-O dată în timpul transformării.Spune Roy dându-și ochii peste cap.

-Așa și? Măcar a apărut. Și nu-ți mai roti ochii aia la mine. Îl ameninț eu arătându-l cu degetul.

-Fiona înțelege că nu trebuie sa te forțezi asa. E foarte bine cât ai evoluat pentru moment. Știi prea bine ca nu ești normală .

-Știu... șoptesc întorcându-mi capul într-o parte.

-Fiona, n-am vru-... Încearcă acesta să-și ceară scuze când și-a dat seama ce a spus, dar nu îl las sa termine.

-Știu! Spun de data asta tare cat sa ma audă .

-Fio-...

-Ma duc înăuntru. Vreau sa ma antrenez. Nu mă urmării. Vreau sa fiu singură. Spun plecând de lângă Roy, lăsându-l cu ochii în soare.

Of, firar el sa fie de vachiș ambulant sexy. Are noroc ca arata bine și că îmi este dator cu niște explicații ca de altfel pana acum era mort trei metrii sub pământ. Deschid ușa de la intrare și mă descalţ ca mai apoi sa ma îndrept spre sala de forță.

Banda de alergat mi-a sărit imediat în ochi. Îmi pun căștile în urechi și încep să alerg în timp ce banda neagra se derula încet sub picioarele mele. Roy ma călcase atât de rău pe nervi . Da avea dreptate. Nu eram normală. Dar asta nu e vina mea!