Experimentul

Alpha 2c7b07

În urmă cu trei secole, Alpha 2c7b07 a decolat de pe Pământ, îndepărtatul loc pe care ei îl numesc acasă, iar eu am deschis ochii prima dată în ziua de 2 Decembrie 2794. De când mă știu, această navă mi-a fost cămin. Nu am părinți, nici frați și nici măcar prieteni. Am fost creat artificial, într-un laborator, așteptând să-mi îndeplinesc datoria. Întreaga omenire depinde de mine : un Experiment lăsat în voia sorții. Voi răspunde în fața stăpânilor mei de pe Pământ care doresc să salveze rasa umană. Ne-a mai rămas la dispoziție jumătate de mileniu, apoi totul va fi pierdut. Nenumărate nave spațiale și echipaje caută acum noi planete favorabile vieții. Cea în care mă aflu eu se îndreaptă spre Maldek2c1. În mai puțin de o săptămână voi fi abandonat acolo. Scopul meu este să explorez cât de mult pot, și să trimit date spre Pământ. Nimeni nu se va întoarce după mine. Am fost creat pentru a-mi sacrifica viața în cinstea binelui absolut. Alpha 2c7b07 va călători înapoi spre casă căci pământenii vor avea nevoie de ea destul de curând. Echipajul, după cum vă puteți da seama, va fi înlocuit de alți oameni creați în laborator. Așa a început totul. Lumea a evoluat, a dezvăluit mistere după mistere. Am aflat că nu suntem singuri în univers. Am vindecat cancerul, Hiv-ul, iar foametea nu mai există de mult. Ne hrănim printr-un ser pe care ni-l injectăm o dată la zece ani.Și asta nu e tot. Fiecare om are propriul său sclav,robot. Eu am renunțat la al meu când nava noastră a lovit un meteorit și și-a creat o gaură în fuzelaj. Roboții sunt făcuți dintr-un material similar navelor spațiale, mai exact, aluminu cu numărul de ordine 13 şi greutatea atomică 26,974 în sistemul periodic al elementelor. Este un metal alb cu punctul de topire 660°C şi densitatea ρ = 2,70 g/ cm3. Împreună cu alte metale compozite ne-a salvat iar acum eu am rămas singur.

 Suntem în anul 2816, iar asta s-a întâmplat cu patru ani mai devreme. Mâine e ziua mea. Împlinesc 20 de ani. Când mă privesc în oglindă văd un tânăr puternic, cu ten măsliniu, ochi căprui, brunet. Da, ăsta sunt eu. M-am antrenat toată viața pentru ceva ce e la câteva zile distanță. Și nu doar atât, am învățat. Sunt ( fără laude ) expert în genetică, chimie, astro-biologie și mecanică. În timpul călătoriei am concurat cu alți 30 de candidați pentru această misiune, și am câștigat. Nu aveam de gând să mor fără niciun rost ca mai apoi să fiu aruncat în nemărginire laolaltă cu gunoiul spațial. Întodeauna am știut că pot și că îmi doresc mai mult de atât. Venise timpul să îmi fac bagajul. Nu trebuia să uit nimic. Camera mea de pe navă e tot ce am avut vreodată. O să îmi lipsească. Nu e o cameră mare și nu are nimic special. Am un pat destul de confortabil, o mică blibliotecă, și un raft pe care îmi stochez lucrurile necesare. Nu pot lua prea multe cu mine, însă nu voi renunța la Enciclopedia despre Pământ. Am primit-o de la doctor G1P atunci când am absolvit. A fost singura persoană care mi-a zâmbit vreodată, și care mi-a arătat poze cu planeta mea. Apropo, numele meu e AS1. Ea m-a numit astfel după ce am fost creat cu succes. Mulți copii au murit pe navă, dar astea sunt niște amintiri dureroase de la care ar trebui să îmi îndepărtez gândul acum. 

În prezent voi avea la dispoziție 10 seruri pentru a mă hrăni. E mai mult decât necesar, nu voi trăi 120 de ani. Serul constă într-o compoziție chimică, prielnică corpului nostru. Rețeta este totuși un secret. Nu ni se permite să analizăm serul. O astfel de faptă ar fi pedepsită cu moartea. Următorul lucru de care trebuie să fiu conștiincios, e armura mea. Am doua schimburi. Sunt suficiente pentru o viață căci sunt aproape impenetrabile. Rezistă la foc, la îngheț și alte calamități naturale. La fel ca serul pentru hrană, voi avea 10 capsule care odată înghițite mă vor ajuta să respir fără mască de protecție. Voi fi de neoprit. Apoi, o să-mi iau micul dom cu mine. O semi-sferă prin care transmit Pământului activitatea mea. Funcționează prin unde radio. Galaxia noastră e împânzită de sateliți așa că îmi va fi ușor să captez semnale. Asta-i tot. Ah,da! Nu trebuie să uit Enciclopedia. Deține informații prețioase care mi-ar putea fi de folos. Am fost informat că Maldek2c1 e o planetă cu totul diferită decât cele cunoscute și vizitate până acum, însă pare a fi salvarea noastră. Dacă e așa, voi afla curând. Mă așteaptă un drum lung și sper să nu fie unul plictisitor. După 20 de ani petrecuți pe navă am nevoie de acțiune. Am nevoie de ceva mai mult.

Uneori mă gândesc că voi regreta că m-am luptat atât de mult să scap de pe navă, însă rutina la care am fost expus întreaga mea viață mă obosește. Urăsc să trăiesc fără niciun scop. Să nu simt nimic și să ascult ordinele unor oameni a căror viață a fost distrusă din prima clipă a existenței lor. E atâta monotonie pe navă. Atâta tristețe încât cei mai mulți de aici au uitat să trăiască cu adevărat. Rareori auzi râsete pe Alpha 2c7b07. Eu sunt diferit față de ei, și mai presus de orice am speranța că într-o buna zi voi fi ~F E R I C I T~. Chiar dacă nu există nimeni căruia să-i pese de mine, îmi voi crea propriul meu drum prin univers. Poate că voi fi eroul Terrei, iar asta îmi mărește curajul. Dorința mea cea mai mare e să salvez omenirea, și să nu mă dau bătut niciodată.

- AS1, te rugăm să vii în Sala de Comandă. Imediat! se auzi deodată în casca pe care o purtam, în ureche.

Era vocea doctorului G1P. Am făcut asta cât de repede am putut. Tot echipajul era acolo. Cu niște fețe sobre au spus într-o voce :

- La mulți ani, AS1 ! La mulți ani, experimentului !

Cât de repede trece timpul. La mulți ani, mie : Experimentul.