Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 9: Prima iesire

- Mergeți undeva? o întrebă ea pe Alice de îndată ce îl zări pe Christopher coborând scările grăbit.

- O scot la o mică plimbare prin pădure, se auzi vocea lui Tamir.

Camy se întoarse spre protector având o mină de nesiguranță.

- Nu va păți nimic, stai liniștită, îi vorbi Tamir dinainte ca ea să poată spună ceva.

O privi pe Alice și pe băiatul din spatele ei ca mai apoi să se îndrepte spre ușă.

- Haide-ți.

Alice se duse de îndată pe urmele protectorului său în timp ce după ea veni Christopher.

De îndată ce păși dincolo de pragul casei o adiere caldă o mângâie. Impactul o lăsase fără aer, nu se așteptase la așa ceva, dar atunci când își umplu plămânii simți prospețimea și energia pădurii. Zâmbi satisfăcută de senzația nouă ce o încerca în timp ce o energie misterioasă și îmbietoare îi umplu bateriile. Simți o dorință arzătoare de a fugi cât o țineau picioarele și cu greu se abținea să nu își îndeplinească capriciul. Era incredibil de tentant să simtă iarba sub tălpi, chiar dacă era încălțată sport, și să se elibereze.

- Rămâneți în urmă, răzbătu spre ea glasul lui Tamir.

Alice se încruntă supărată de faptul că era grăbită. Ea ar fi rămas în acel loc mult timp și ar fi analizat fiecare senzație nouă pe care o simțea.

Cu cât înainta mai mult spre pădure simțea cum ceva o cheamă tot mai puternic și mai ademenitor. Știa că dacă nu ar fi fost Tamir care să o zorească să pășească mai rapid ea ar fi testat această nouă trăire. Ar fi pășit încet spre pădure și ar fi experimentat intensitatea pe care o simțea.

Între timp reușise să pătrundă în pădure. Era incredibil de frumos și de încântător cum fiecare creangă, fiecare frunză, fiecare detaliu ce ținea de copaci căpătaseră noi însușiri. Înainte dacă ar fi văzut un mușchi de copac ar fi putut indica în ce direcție este nordul dar acum putea să distingă mult mai bine culoarea și felul în care acesta era structurat. Zâmbi când observă micile detalii frumoase pe care până în acel moment nu le observase. Culorile păreau mult mai vi iar zgomotele păsărilor erau mai intensificate. Nu își putea da seama dacă activitatea viețuitoarelor se întețise sau ea auzea mult mai clar.

În vreme ce studia fugitiv un trunchi ce părea a fi foarte bătrân simți cum ceva cald îi atinge mâna stângă. Atenția ei fusese de îndată redirecționată iar ea se trezi că privește zâmbetul larg al lui Christopher. Zâmbi și ea molipsindu-se nu doar cu fericire dar și cu încântarea pe care o simțea el. Știa că îi plăcea să o vadă în timp ce privește pădurea cu noi ei ochii la fel cum știa că aștepta nerăbdător să alerge împreună prin pădure.

- O să îți placă, îi spuse el, știu că o să îți placă.

Alice îi strânse mai bine mâna în timp ce spera ca el să nu se înșele.

**********

După ce umblaseră multă vreme prin pădure în căutarea locului perfect pentru prima transformare a lui Alice protectorul găsise un loc perfect. Un loc care fusese atât de des traversat de vietăți încât iarba creștea cu greu iar trunchiurile copacilor erau la distanțe destul de mari unele de altele.

- Poți începe aici, i se adresă Tamir cu statornicie.

- Poftim? vorbi Alice și Christopher în același timp.

Cel care continuă mai departe să vorbească fu Christopher.

- Nu o poți lăsa să se transforme aici! se răsti el la protector. Nu este sigur.