Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 9: Prima iesire

Pe chipul Aliciei nu apăruse nici o urmă de reacție.

- Vreau să simți și tu bucuria de a fi un vârcolac, vreau să te transformi și să alergăm împreună. Vreau să îți arăt atât de multe și să te învăț chiar și mai multe. Te rog vin-o cu mine.

Alice rămase înmărmurită din cauza sincerității din vorbele lui. Christopher înțelese greșit muțeala și o percepu ca pe o ripostare.

- Am visat momentul în care am să alerg cu tine încă de când te-am văzut prima dată că vi la locul care a devenit al nostru. Mereu mi-am dorit să împărtășesc cu tine bucuria de a fi un vârcolac, de a alerga prin pădure fără oprire. Te rog nu rămâne între acești patru pereți, vino cu mine afară ca să îți pot arăta cele mai frumoase lucruri și bucuria ce doar eu ți-o pot oferii.

De această dată Alice nu mai rămase impasibilă. Dădu afirmativ din cap și avut satisfacția de a-l privi cum zâmbește.

- Ai terminat? se auzi vocea batjocoritoare a lui Tamir. Am treburi mult mai bune decât să urmăresc declarațiile voastre de dragoste.

Alice îi aruncă o privire urâtă pe după umărul lui Christopher în timp ce acesta se întoarse ușor spre paznicul ce rămase în tocul ușii.

- Treaba ta este să o păzești pe Alice, îi vorbi Christopher cu răutate. Acum tu îți faci treaba.

- Așa este, îi răspunse Tamir pe același ton în timp ce înainta spre ei. Treaba mea este să o păzesc pe Alice, nu să urmăresc declarațiile unui mucos care nu știe cum să vorbească cu o fată.

Christopher mârâi fioros în timp ce ochii lui Tamir își schimbaseră treptat culoarea. Alice, singura persoană calmă din încăpere, îl trase pe Christopher în spatele ei și se puse în fața lui Tamir. Încercarea ei de a îndrepta atenția protectorului spre ea era lipsită de importanță, era mult mai scundă ca Tamir iar el putea foarte ușor să îl privească pe Christopher peste capul ei.

- Încetați, le vorbi Alice în timp ce îl împinse ușor pe Tamir. Nu vă mai certaţi.

Faptul că îl atinse parcă declanșase un buton în Tamir. Ochii lui albaștri nu mai căpătaseră reflexii ciudate iar mârâitul slab ce venea dinspre pieptul lui se mai domoli.

Protectorul își lăsase privirea spre ea și o apucase de încheietură pe nepregătite. Cu forță și fără nici un pic de gentilețe o trase pe Alice spre ieșirea din cameră și peste pragul ce îi cauzase ei atâtea bătăi de cap. Valul de teamă și de nesiguranță nu mai apăruse iar Alice nu se putuse gândi decât la protectorul ei care îi dădea siguranță și curaj.

- Dă-i drumul! se auzi din spatele ei de îndată ce reuși să ajungă la scări.

Tamir se opri și îl așteptă pe Christopher care alergase după ei.

- Se presupune că trebuie să o protejezi nu să o bruschezi.

Tamir îi dădu drumul cu lejeritate.

- Încearcă să nu mă calci pe bătături, țâcă.

Alice îl privi pe protectorul ei cum coboară scările într-un ritm alert fără a se uita nici măcar o secundă înapoi. Simți o mână pe umăr și știu de îndată că iubitul ei vrea să îi vorbească.

- Nu știu de ce se comportă așa, e foarte ciudat.

Alice dădu ușor din cap și începuse să coboare scările, nu dorea să îl facă pe Tamir să o aștepte.

La poalele scărilor dădu peste Camy care o întâmpină cu un zâmbet radiant. Mama ei naturală era încântată că fiica sa de mult pierdută decise să iasă in cameră. Credea că îi va prinde numai bine puțin soare pentru a o face să mai prindă culoare în obraji și vântul care avea să o bucure așa cum spera.