Sentimente de Criminal-Creepypasta

Numele meu, poveste mea

Numele meu este Callisto Stiff, si sunt in clasa a noua. Stiu, va puteti intreba ce-i cu numele asta, si eu ma intreb acelasi lucru, dar parintii mei imi spun mereu : "Callisto este un satelit al planetei Jupiter" si atat.
Parintii mei sunt amandoi farmacisti, si amandoi incearca sa fie cei mai buni parinti pentru mine si fratele meu Philip. Se poate spune ca am o familie perfecta, si suntem foarte fericiti, mai mult sau mai putin.
Fratele meu e in clasa a 7a si cred ca el este cel care ma cunoaste cel mai bine, mai bine si decat mama, sau Darcy, prietena mea cea mai buna...
Dar nimeni nu stie, defapt, ce mult mi-ar placea sa omor pe cineva, si in special pe colegele mele idioate.

☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆

Astfel a inceput si ziua de azi. Mai mult sau mai putin frumoasa, caci cerul era plin de nori. M-am dat jos din pat oprind alarma, se pare ca eram singura acasa, numai bine. Mi-am facut niste lapte cu cereale si am inceput sa ma uit pe telefon. Ma gandeam cum va fi azi cand va trebui sa ajung la scoala si copiii aia cu bani si fite pe langa care trec sa se uite iar la mine si sa judece, ca de obicei. Iar eu trebuie sa ma prefac ca nu-i vad so ascult mao departe muzica din casti.
Promit ca intr-o zi am sa le omor, si o sa moara cu imaginea mea pe retina, pana atunci insa, mai trebuie sa astept...
Orele de astazi nu au fost asa rele, caci colegul meu din spate Andrew a facut baza toata ziua de restul colegilor, cred ca (,) cu el si cu Darcy ma ineteleg cel mai bine din toata imputicenia aia infecta de clasa.
Nimeni nu are habar de sangele rece cu care i-as omorî, dar o sa afle intr-o zi.

Mi s-a dus toata suflarea in incercarea de a ajunge de la parter pana la etajul 2 in 1 minut, ca sa nu intarzii la informatica si am ajuns sus gafaind. Logic ca la respectivul etaj se afla una din clasele care au ifose si nas pe sus, normal nu? Stateam linistita intr-un colt vorbind cu Darcy, cand Aston m-a imbrancit cazandu-mi caietul pe jos.
-Vezi pe unde mergi, idiotul! Am strigata dupa el.
-E, mai bine da-te tu mai incolo Callisto! A continuat razand.
Haha ce am mai ras, faza e ca nu toti se ia de mine, dar unii o fac, precum sus numitul Aston.

Ajunsa acasa, mama m-a intampinat zambitoare
- Ce ai facut azi la scoala?
- Eh nu prea mult spun eu aruncadu-mi lucrurile si asezandu-ma la masa, n-am luat nicio nota, chestii obisnuite.
-Nu te bucuri ca se apropie tabara ta?
-Doamne, am si uitat!!!!!spun eu tipand de bucurie. Chiar daca idiotii de la mine de la scoala au impresia ca sunt o plictisitoare fara prieteni, am cei mai tari prieteni!
Ne-am cunoscut la cursurile de chitara acum cativa ani, si de atunci suntem cei mai buni prieteni, mergem in tabere organizate de doamna noastra profesoara, avem concerte. Astfel una din tabere este iarna aceasta, locatia e minunata, la margine unui sat, langa o padure. Chiar daca am mai fost in tabere, mereu ma bucur sa plec din oras cu prietenii.
- Da de-abia mai astep! Spun eu rasufland usurata.
- Pai vezi sa-ti faci o lista cu ce ai nevoie ca nu mai sunt multe zile si o sa plecati. Imi raspunde mama pe un ton moale.
-Normal, normal, acum, da-mi te rog ceva de mancare, ca mor de foame.
- Gata, hai tine nemancato!
Seara mea a decurs ca un normala, teme, teme, teme. Iar cand m-am bagat in pat, m-am gandit numai la ce mi-as dori eu sa se intample:o crima.
Heey, asta e primul capitol mai serios, sper sa va placa, am multe idei si as vrea sa-mi spuneti cum vi se pare inceputul acestei carti :)).
Pwp