Crystal

Din perspectiva lui Damien: Prea multa liniste

Chiar nu o pot intelege pe Lady Crystal. E una dintre cele mai derutante fiinte pe care am cunoscut-o de cand am inceput sa fac pacturi cu oamenii. Totusi sufletul ei e atat de rar si pur,neintinat de intuneric,desi e imbaiat in el.
Se pare ca involuntar mi-am dus mana la obrazul pe care mi l-a palmuit. Chiar nu ma asteptam sa ma puna sa stau la masa cu ea si nici la ceea ce a urmat. Inca ii pot simti caldura buzelor pe obraz.
Acum,stapana sta in sufragerie cu pisica in brate si citeste unul dintre romanele cu vampiri care sunt populare acum.Totusi nu cred ca i-ar placea sa se afle fata in fata cu unul,iar eu nu as vrea sa se intample asta.
Spal rapid farfuriile,lustruiesc tacamurile lasandu-le fara pata.
Zambesc realizand cat de repede am terminat ceea ce aveam de facut,iar apoi ma duc in camera mea,facand o mica plecaciune in fata lui Crystal care,fara sa isi ridice ochii din carte, imi face semn cu mana sa merg.Totul e atat de pasnic.
E o seara linistita,dar ceva pare diferit la mirosul ce inconjoara casa.
Poate mi se pare doar.
Un fosnet se aude de afara, iar eu eram sigur ca va ramane acolo.
Aud cum o fereastra se sparge iar apoi cum Crystal are timp sa strige:
-Damien!
Cobor imediat in sufragerie, dar e goala. Cioburile de la geamul spart sunt peste tot iar cartea cu vampiri a tinerei stapane e aruncata pe jos. Nu-i mai pot simti prezenta in casa.
Apoi observ o pana alba pe jos. Asta nu e bine. De ce ar vrea un inger sa imi rapeasca stapana?
Oftez si fac curat rapid,scapand de cioburi iar apoi iau pana incercand sa imi dau seama cine ar putea fi atat de neghiob incat sa rapeasca un om ce a facut un contract cu un demon.
Se pare ca o sa am parte de ceva actiune pana la urma.