Vicii Primare

Capitolul 51 - Drumul spre inima ei. >> Răzvan POV

Poate că am greșit că m-am lăsat dus de val și de corpul ei ispititor, dar am găsit în atingerile ei confirmarea că nu o vreau și că nici ea, și nici alta, nu o vor înlocui niciodată pe Lavinia. Inocența ei, înteligența ei și, mai ales, sufletul ei pur.

Mă simt, totuși, vinovat pentru lacrimile ce i le-am provocat Rainei. Respingerea mea a rănit-o mai mult decât aș fi crezut eu, dar aici era un joc în care miza era prea mare: ori eu, ori ea. Și am preferat să o sacrific pe ea, să-mi pun pantalonii la locul lor de unde nu trebuiau să se urnească, mi-am luat pe fugă lucrurile personale și am ieșit din apartament, mâncând pământul. Și de atunci, am continuat să conduc spre casă, dar luând pe cele mai anevoioase drumuri. Voiam să o văd pe Lavinia și, în același timp, evitam să fac asta cât de curând.

Aveam nevoie să mă iert pe mine însumi, înainte de toate. Eram mândru de mine că am reușit să provoc un dezastru total și m-am oprit exact înainte ca totul să nu mai poată fi niciodată reparat.

I-am fost infidel Laviniei dar nu am mers până la capăt. Sper că mă va putea ierta pentru prostia comisă. Dacă nu-i spuneam, exista posibilitatea să nu afle niciodată de acest mic incident.

Și atunci, am blestemat toți sfinții de pe cer pentru că această idee mi-a venit în cap deoarece nu mi-am mai putut-o scoate deloc din minți tot drumul spre casă. Am analizat fiecare scenariu posibil și mi-am dat seama că șansele erau infime ca Lavinia să afle despre ceea ce s-a întâmplat în acea noapte la hotel. Îi voi spune adevărul despre călătoria pe care am hotărât să o iau de unul singur cu mașina, evitând să-i spun adevăratul motiv al acțiunilor mele.

Am ajuns în Iași la orele prânzului, dar am profitat că nimeni nu știa unde sunt și la cât s-ar presupune că aș ajunge acasă, așa că am coborât direct în subsol când am parcat în fața casei.

Mi-am pus mănușile, chiar dacă aveam nevoie să simt măcar durere fizică pentru tot ceea ce am făcut, dar nu puteam să risc să mă întrebe cineva din ce cauză am pumnii loviți.

Și am început un asalt mult prea agresiv împotriva sacului de box. Mă imaginam în locul lui și voiam să cred că mă lovesc pe mine însumi. Și nu am fost deloc milos. Încheieturile mă dureau, dar am continuat să lovesc până am simțit că nu mai am nici un strop de energie în corp.

Cu ultimele puteri, am ajuns în baia din dormitor, mi-am umplut cada cu apă fierbinte și am stat în încăperea aburindă până nu mi s-a făcut pielea ca de stafidă.

Mi-am impus să gândesc cât mai puțin și să am grijă doar de mine și de Lavinia. Nu-mi păsa de afacerile mele în momentul de față, așa că după ce am ieșit din baie, am sunat la hotelul din centru care știam că aveau o terasă deschisă pe acoperiș și am organizat cu angajații de acolo să pregătească totul pentru o cină romantică.

Mă îmbrac cu primul costum ce-mi sare în ochi și îmi aranjez părul, aproape uscat, să-mi stea într-o poziție cât mai decentă. Emoțiile îmi aleargă prin vene și trag adânc aer în piept atunci când scot cutia micuță și albastră din torpedoul mașinii care mi-a fost fidelă și a străbătut atâta drum, fără ca măcar să mă asigur că filtrele de ulei și curelele au fost schimbate la timp.

Făcusem un mic popas prin Cluj și momentul în care văzusem inelul în vitrina unui magazin de lângă restaurantul în care mâncasem, am știut că va fi perfect pentru un pas atât de important.

Nu am stat să aprofundez statusul relației noastre. Aveam nevoie să o știu aproape de mine zi și noapte. Aveam nevoie să am o confirmare sigură că ea mă vrea la fel de mult cum o vreau și eu.

În drum spre apartamentul ei, m-am rugat să o găsesc acasă. Nu eram sigur dacă era mircuri sau joi, dar nu avea cursuri până la orele târzii ale serii. Am sunat la un vecin la interfon și am mințit că mi-am uitat cartela ca să pot să pătrund în incinta blocului. Am așteptat liftul, bătând din picior și degetul arătător mi-a tremurat când am apăsat numărul de la etajul la care stătea. Fierb de câte emoții încerc să înăbuș în interior meu, dar seara asta era una de o importanță majoră atât pentru mine, cât și pentru inima mea nesigură că ea simte ceva pentru mine la fel de puternic.