Vicii Primare

Capitolul 31 - Noaptea mea

Era cel mai romantic lucru pe care-l pățisem în toată existența mea și el chiar părea sigur că nu îmi este îndeajuns. Petalele îmi mângâiau buricele degetelor tremurânde și poate încerca să mă cumpere cu restaurantul închiriat doar pentru noi și peisajul ăsta unic dar luasem hotărârea din momentul în care am scăpat din gură cele două cuvinte magice. Voiam ca el să fie primul și nu-mi păsa deloc de consecințe. Aveam o încredere oarbă că avea să fie atent și nu mă va face să sufăr măcar atunci când totul se va întâmpla. Prefer să fie cu persoana de care m-am îndrăgostit cu adevărat dar înainte să încep să-l iubesc cu adevărat. Dacă mă părăsea sau uita de mine, eu aveam să rămân cu o amintire frumoasă. Eram realistă și conștientizam foarte clar faptul că erau 8 ani care ne despărțeau în experiență, înțelepciune și modul de trai, dar era mai bine așa. Iau paharul de șampanie pentru că l-a întins pe a lui spre mine și ciocnim, făcând un contact vizual mult prea intens ca să-mi aduc aminte ce am de făcut și mai ales să mai și respir în timp ce verdele lui îmi scormonește măruntaiele, distrugându-mi orice urmă de rațiune.

-Pentru basmele care devin realitate. Murmură cu buzele alea cărnoase care mă fac să înnebunesc ori de câte ori mă atinge cu ele.

Era prea frumos ca să fie real dar puțin îmi păsa de toate astea la momentul respectiv.

Îmi impun să duc paharul la gură și sorb din lichidul spumant și răcoros și gem în sinea mea când îmi face toți mușchii să se relaxeze puțin câte puțin. Beau jumătate de pahar ca să prind curaj și realizez că voi avea nevoie de cel puțin trei pahare din astea ca să pot să scap de orice fel de încordare. Friptura cu creveți a fost suculentă și mi-a calmat stomacul care era și el în flăcări la fel ca și inima mea.

Pe parcursul cinei mi-a dezvăluit alte părți ale copilăriei sale și am savurat fiecare cuvințel, imaginându-mi un Răzvan de vârsta mea și la fel de serios cum era în fiecare dimineață la orele 10 prezent în pub. Îmi atingea mâna de pe masă ori de câte ori avea ocazia și sentimentul că eram un cuplu care-și serba un an de căsnicie nu voia să mă părăsească. Era plăcut să mă aflu în acest decor cu unica persoană care mi-a provocat vreodată un amalgam de porniri primare și animalice până în măduva oaselor. Chiar dacă voiam să aflu și mai multe despre el și puteam să profit din plin de starea lui lejeră de a comunica în seara asta, mai că am sărit ca arsă de pe scaun când l-am auzit că cere nota. Voiam să ne întoarcem cât mai repede în camera de la pensiune și să pot să-l sărut fără să mă mai rețină nimic. Aveam la bord destul alcool care să mă ajute să las inhibițiile în restaurant și să uit complet de rațiune când cobor din mașină.

-Unde mergem? Întreb confuză când observ că descuie camera care era la două uși distanță de a noastră.

-N-am luat desertul. Spune cu vocea răgușită și mă poftește să intru.

Pășesc timidă în încăperea slab luminată și mi se oprește respirația în gât la vederea multitudinii de petale roșii împrăștiate la milimetru pe podea, patul cu baldachin de culoarea ivorie și jacuzzi-ul care trona pe niște scări la balcon.

Mă sărută pe ceafă și mă împinge de la spate spre masa aranjată cu un tort mare de ciocolată, două farfurii și o lumânare. Mă așez pe scaun și el face la fel, punându-se în fața mea. Îmi pune o felie în farfurie și-mi zâmbește cald.

-E cu banane. Spune cu entuziasm și nu-mi vine să cred că a ținut minte că asta e combinația pe care o ador cel mai mult.

Mă ridic un pic de pe scaun și îi sărut scurt buzele în semn de apreciere. Nu aștept nici o invitație specială și înfulec din felia care mă ruga să mă desfăț cu ea. Patul din cameră îmi face pielea de găină dar mă axez pe explozia de arome perfecte ce mi se creează în gură. Se va întâmpla în noaptea asta și trebuie să fie totul perfect! Încerc să mă îmbărbătez dar nu am nevoie de cuvinte de prisos deoarece privirea lui caldă îmi asigură că teama nu-și are locul aici, acum. Mă privea încontinuu și parcă se aștepta din moment în moment să-mi iau tălpășița.