Capitolul 18 - Mic dejun presărat cu el.

10K 677 96
                                    

-Doamne, ce bine arăți dimineața! Îmi spune Ioana când intră în bucătărie.

        -Cafea? O întreb și arăt spre micuțul espressor din colț.

        -Ești tu atât de minunată încât să-mi faci una?

        -Cum să nu?!

        Apăs pe 2 butoane și mă bucur ca un copil când văd lichidul negru scurgându-se în cană, formând o spumă cremoasă deasupra. Mirosul cafelei proaspăt macinate inundă bucătăria și închid ochii, mulțumindu-i în gând lui Tudor că ne-a cumpărat cafea naturală de calitate superioară. Îi întind pe masă cana și Ioana scoate un sunet satisfăcut când simte aroma.

        -De unde naiba e cafeaua asta? E prea demențială. Exclamă și închide ochii când înghite lichidul fierbinte.

        -Tudor. Răspund simplu și observ cum se îmbujorează un pic.

        -Dar ce faci tu atât de devreme dimineața? E sâmbătă! Îmi spune și îmi face semn să mă așez lângă ea.

        -Muncesc doar în weekend. Tu nu lucrezi? O întreb și-mi aprind o țigară.

        -Sunt dansatoare profesionistă. Particip la concursuri din când în când.

        -Serios? Interesant. Și câștigi bani din asta? O întreb foarte curioasă.

        -Din concursuri. Plus că sunt coregrafă la un club de dans din centru. Ar trebui să vii și tu.

        O privesc cu atenție și mă gândesc că asta este o idee foarte proastă. Mereu am avut două picioare stângi și nici nu am un corp care să merite să se zbânțuie pe muzică.

        -Crezi că e o idee proastă? Mă întreabă cu o sprânceană ridicată, parcă citindu-mi gândurile.

        -Eu nu știu să dansez. Murmur deasupra cănii.

        -Înveți. Promit să nu te taxez pentru lecțiile particulare. Spune și începe să râdă.

        Mă alătur ei și o ascult cu atenție despre cum se face o coregrafie și ce trebuie să știu despre dansuri și pași de dans. Conversați ne este întreruptă de Tudor care mă sună și mă anunță să cobor ca să plecăm împreună la muncă. O pup pe Ioana pe ambii obraji, îi urez să aibă o zi bună și mă grăbesc să ies mai repede din casă.

        -De unde e asta? Întreb când mă urc într-o mașină albă a cărui volan era între degetele brunetului.

        -Noua mea iubită. Îți place? Mă întreabă cu un zâmbet încrezut.

        -Mă lași s-o conduc? Îl întreb cu o voce pițigăiată în timp ce-mi pun centura.

        -Luni mergem să te înscrii la școală. Răspunde și preface concentrat pe condus.

        Renunț la a-l mai bate la cap cu asta, deși știu foarte bine că, mai devreme sau mai târziu, tot mă va lăsa să-i conduc mașina. Măcar acum pot învăța să conduc și patru roți. Când ajungem în parcarea mall-ului, îl văd pe Răzvan care iese dintr-un bolid negru. Înghit în sec și mă preling în jos pe scaun de frică să nu mă vadă. Tudor observă anxietatea mea și parchează în cel mai îndepărtat loc de intrare. Cobor din mașină și o iau înainte cu pași grăbiți. Mai aveam 10 minute până începea tura. Măcar nu eram în întârziere. Intru pe ușa din spate al localului și mă schimb repede în vestiar și înainte să intru în local, apare și Tudor.

Vicii PrimareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum