Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 4: Vesti

- Ți-am pregătit eu una, se auzi o voce din spatele lui.

Se întoarse surprins și o văzu pe Katherine înmânându-i o ceașcă plină de cafea. El zâmbi scurt și îi mulțumi. Se sprijini de blatul unde căutase ibricul și sorbi cu plăcere din cafeaua făcută de vrăjitoare.

- Ce este cu agitația asta? întrebă el pe neașteptate.

Vrăjitoarea și asistenta ei s-au privit pentru câteva secunde, nici una dintre ele nu vorbise deloc.

- Alice și-a revenit iar acum toată lumea vrea să o vadă cum doarme.

- Aha.

Caden sorbise în continuare din cafeaua caldă în timp ce își încălzea mâinile pe margine. O văzu de după buza ceștii pe Mia cum privește spre vrăjitoare și spre el în repetate rânduri.

- Ce? întrebă el curios.

Își trecu mâna prin păr gândindu-se că acesta ar putea fi motivul pentru care fusese analizat de mai multe ori de asistentă.

- Tamir nu e cu tine? primi într-un târziu răspunsul dar de la Katherine.

Ridică o sprânceană auzind întrebarea adresată. Suflă peste cafeaua din cană și sorbi puțin.

- De ce întrebi?

Privi încă o dată același schimb de priviri între asistentă și vrăjitoare.

- Pentru că nu este de găsit, îi răspunse Katherine.

Caden se delectă cu o înghițitură lentă și prelungă înainte de a vorbi.

- Ai impresia că dacă suntem gemeni suntem inseparabili?

Vocea lui fusese voit groasă şi dură. Ştia că reuşise să creeze surprindere dar nu se lăsase deloc înmuiat de acest lucru.

- Este fratele tău, ar treburii să știi pe unde umblă.

Caden scoase un râs răutăcios și se întoarse spre vrăjitoare.

- Dacă nu știe tatăl ce face fiica, te aștepți să știe un geamăn ce face altul?

Văzu de îndată în ochii vrăjitoarei semnul de atenționare. Nervozitatea era ușor de distins în inteiorul ochilor căprui dar scânteia de pericol fusese mult mai evidentă. Observase cum privirea ei devenise mai aprigă și mai îngrozitoare. În ciuda terorii ce o putea născocii simpla ei privire el nu se clintise din loc demonstrând astfel că este indiferent în fața privirii ei.

- Te-ai trezit cu fața la cearceaf? vorbi grav Katherine.

- Măcar eu am putut să dorm.

De îndată ce vorbi plecase din bucătărie. Știa că o enervase și mai mult pe vrăjitoare dar știa la fel de bine cât de important este ca totul să fie liniștit și frumos. Nu putea isca o luptă, o ceartă, dar nimeni nu îi spuse că îi este interzis să ofere replici tăioase și acide.

Rânji în timp ce începuse să urce scările ce duceau la etaj. Prima etapă a planului său începuse, acum mai rămânea doar ca Tamir să își înfăptuiască treburile și să se întoarcă înapoi înainte ca absența lui să devină mult prea evidentă. Era convins că dacă vrăjitoarea și asistenta ei observaseră lipsa geamănului său spre seară aveau să observe și restul lipsa păzitorului lui Alice.

Intră în camera lui și privi în jur. Totul fusese exact așa cum lăsase când coborâse la parter după ce îl auzise pe Christopher pe hol. Patul rămase la fel de dezordonat din cauza grabei, iar fereastra la fel de deschisă larg cum fusese când se culcase. Lăsase ceașca de cafea pe noptiera de la pat și privi fără să se clintească pe fereastră. Vedea muntele în fața sa, mai exact partea de munte pe care o folosise cândva ca să își privească teritoriul și ca să se asigure că nimic nu avea să îi scape.

Se îndreptă de îndată spre baie. Fără nici o secundă de răzgândire se aplecă deasupra vasului de toaletă și dădu afară fiecare înghițitură de cafea pe care o înghițise. Trase apa și se întoarse în camera lui după ce se spălă pe mâini și pe față. Se îndreptă spre pat în timp ce își scoase tricoul peste cap și îl aruncă cât colo. Se trânti pe el și se târâ până ajunse cu capul pe pernele pe care dormise. Își puse o mână sub cap și luase ceașca de cafea de pe noptieră. Privi intens culoarea albastră a porţelanului ce avea o frunză de argint desenată pe margini în timp ce un zâmbet îi traversă fața.

- Chiar credeai că nu o să observ? vorbi el singur cu ceașca.

O așeză înapoi pe noptieră și se întoarse cu privirea spre fereastră pentru a admira peisajul. Respiraţia lui devenise la fel de silenţioasă ca atunci când Chris ascultase la uşi.

Îmi cer scuze pentru capitolul scurt dar mai mult nu am fost în stare sa fac pentru primele capitole. Pe masură ce înaintam cu numărul capitolelor am să încep să măresc numărul cuvintelor din capitol până când am să ajung la capitolele cu numărul de cuvinte cu care v-am obișnuit deja. Pentru cei pe care i-am încurcat cu explicația anterioară vă spun doar atât: vin capitole mai lungi!