TRIPLU "H" vol.2 (publicată)

Capitolul 13

-Mergeți și beți o bere, apoi dispăreți! le dau o cale de scăpare. Așa o să păreți că măcar ați încercat!

Privirea amuzată a lui Cameron mă face să mă simt ușor stânjenit și simt nevoia să mă explic.

-Nu îți doresc să se pornească toate patru pe tine! Iar amenințarea cu Kim am făcut-o în cunoștință de cauză. O leoaică e mic copil în comparație cu ce ar face ea pentru oricare dintre copii! și mă bucur când îl văd înghițind în sec.

Adevărul este că am adorat întotdeauna această latură sălbatică a lui Kim. Când erau băieții mai mici și se strângeau toți șase, ieșeau adevărate bătălii uneori și era singura care reușea să îi pună pe toți la punct. În timp ce noi, bărbații, eram mândrii că seamănă cu noi, Kim rezolva problema imediat: arunca cu apă pe ei! Se răcoreau imediat și apoi trebuiau să facă și curat după apa împrăștiată de mama-războinică!

-Mai am o întrebare totuși, îi spun contrariat. De ce ai adus-o aseară acasă? De ce nu la cămin?

-Aria nu s-a întors cu noi la cămin și nu doream să o las singură în cameră!

Câteva clipe îl privesc uimit, dar dacă adaug și modul în care acum câteva minute, când eram la un pas să-l strâng de gât, a ascuns-o pe Hailey în spatele lui parcă vrând să o protejeze de mine, îmi dau seama că ține mai mult la ea decât își dă seama. La naiba, ăsta e la fel de posesiv ca noi! Încă un motiv în plus ca să îmi placă.

-Apartamentul în care se vor muta fetele nu mai e locuit de ani buni. Am trimis astăzi pe cineva să îl golească și mâine va fi rezugrăvit. Vor putea să îl amenajeze cum vor, dar am o singură condiție: ușă nouă, sistem de alarmă, orice crezi că este nevoie ca să pot dormi liniștit. Kim nu a dormit nici o noapte singură acolo, m-a avut pe mine, iar în cele câteva nopți în care am lipsit, au stat Sam și Marlene cu ea și frații mei erau la câteva uși distanță.

Știu că par nebun și exagerat, dar puțin îmi pasă! Însă privirea lui Cameron îmi spune că este perfect de acord cu mine.

-O să mă ocup mâine de asta! îmi spune imediat și îmi rețin cu greu un zâmbet.

Dacă mă iau după hotărârea de pe fața lui și o să am încredere în el, e în stare să le pună ușă de fier! Perfect!

Hărmălaia ce răsună de afară ne face să ne încruntăm și să ne grăbim să îi descoperim cauza dar strigătul fericit al lui Holden despre cumpărarea de paturi mă lămurește imediat: copiii au aflat de apartamente!

CAMERON

Deşi sunt sigur că friptura din fața mea este perfectă, așa cum se pare că este tot ceea ce face Hayden, habar nu am ce gust are. Aș putea mânca și pietre, tot același lucru ar fi, singura mea preocupare fiind bruneta cu ochi albaștri din stânga mea.

Pe terasa uriașă din spatele casei, mai multe mese au fost lipite și douăzeci de oameni stăm în jurul lor. Aceeași gălăgie și râsete răsună în jur ca și în urmă cu o oră - două din piscină. Toată lumea glumește, aruncând ironii pe ici și colo, dar nu există răutăți. Am mai luat masa cu familii numeroase, aveam un prieten în liceu care avea șapte frați și surori, dar asta... este ceva special.

Două generații diferite și totuși par de-o vârstă! Dacă n-aș știi și nu aș arunca o privire mai atentă, părinții par de-o vârstă cu copiii. Hayden, pe care l-am văzut până acum doar serios sau încruntat sau nervos, pare extrem de tânăr și își soarbe nevasta din priviri, sărutând-o mai des decât își sărută cei tineri prietenele, iar Kim arată de parcă ar fi sora mai mare a lui Hailey și este mai mult decât evident că își adoră soțul. Am crezut că părinții mei se iubesc și au căsătoria perfectă, dar m-am înșelat. Perechea din fața mea întruchipează cuplul perfect și vorba "suflete pereche" parcă a fost inventată pentru ei.