TRIPLU "H" vol.2 (publicată)

Capitolul 4

Hailey

  - Am reușit! strig de bucurie când intru în camera Ariei și o iau fericită în brațe când apare speriată, udă și doar învelită cu un prosop din baie. Adică mama a reușit, dar e tot aia e!  

Îmi dau seama că șatena nu pricepe nimic din ceea ce spun exuberantă când văd că mă privește clipind mărunt din ochi.

- Tata mă lasă să mă mut aici, cu tine, la cămin!

De data aceasta începem să strigăm și să râdem amândouă, țopăind de bucurie.

- Ce s-a întâmplat? se aude vocea îngrijorată a lui Hunter în timp ce dă buzna peste noi.

Privirea îi fuge roată prin încăpere, căutând parcă vreun atacator, apoi i se fixează pe Aria ce se chinuie să țină de prosop, roșie ca racul la față.

- Tu nu știi să bați la ușă? Știu sigur că mama a insistat să faceți asta atunci când mergeți undeva! mă iau de el și mă pun în fața şatenei ce parcă a devenit statuie, privind fix la fratele meu.

- De obicei bat, bombăne Hunter, dar am crezut că sunteți atacate sau ceva. Vi se aud strigătele de la parter! ne ceartă acum. Ce naiba ați pățit?

Sunt atât de fericită că tatăl meu a fost de acord cu mutarea mea la cămin încât nici încruntătura lui nu-mi poate strica bucuria!

- Mă mut aici! îi explic și cred că am un zâmbet până la urechi.

Uluirea de pe fața lui mă face să râd și mai tare. În sfârșit, nu o să mai fiu urmărită tot timpul de cineva! Acasă era tata, la școală băieții! Pentru prima dată mă simt... liberă și parcă am aripi!

- O, nu! Nu te muți nicăieri! mârâie el spre mine. Mi-am pierdut destule nopți prin căminul ăsta ca să știu cum merge treaba!

Privirea îmi rămâne fixată pe el și sunt șocată cât poate fi de ipocrit! Fetele cu care se distrează și pe care le-a vizitat prin cămin sunt de vârsta mea! Îmi doresc... Pur și simplu îmi doresc să vin când vreau și să plec când vreau fără să trebuiască să dau socoteală nimănui!

- Hunter, cred că sunt singura virgină din campusul ăsta și nu vreau să mor așa! strig de-a dreptul exasperată. Bine, și Aria este, dar nu vorbim despre ea!

Privirea lui Hunter fuge imediat în spatele meu, țintuind-o pe Aria care acum bombăne supărată. La naiba, sunt o prietenă de doi bani, nu trebuia să o amestec și pe ea în discuția asta! Și chiar nu era indicat să dezvălui un lucru care trebuia să rămână secret!

- Acum că ai anunțat asta în gura mare și a auzit tot etajul, diseară o să fie coadă la ușa voastră! îmi spune el cu ciudă și mă pufnește râsul.

- Nu o să fie nimeni din cauza voastră! îi explic zâmbind. Cine crezi că are curajul să se pună cu șase nebuni?

- Exact! O să vă păzim cu rândul! îmi spune sarcastic și îi cred în stare.

- Hunter, am douăzeci de ani, n-am avut niciodată un iubit și am fost sărutată doar de câteva ori, pe furiș!

- De cine? mă întreabă repede, încruntat.

Prefer să ignor întrebarea și doar oftez.

- Vreau doar o viață normală, așa cum și-a dorit și mama când a plecat din LA și nu pot s-o am din cauza voastră! Și, dacă nu vă schimbați atitudinea, toți șase, șapte cu tata, o să plec din Houston! Şi nu o să spun nimănui unde mă duc!