TRIPLU "H" vol.2 (publicată)

Capitolul 7

Hailey

— Ai înnebunit? vocea ascuțită a Ariei mă face să mă întorc spre ea și să-i găsesc privirea uluită.

— Încă nu!

— Cum nu? I-ai închis telefonul după ce toată săptămâna ai visat cu ochii deschiși la el!

— Se întoarce! spun ridicând din umeri, de parcă asta ar explica totul.

— Normal că se întoarce! Ți-a zis că se întoarce! Vrei să se întoarcă! Așteptai cu nerăbdare să se întoarcă!

  Privirea pe care mi-o aruncă prietena mea mă face să mă imaginez deja băgată într-o cămașă de forță și vârâtă cu de-a sila într-o ambulanță.

— Vrea să iau cina mâine seară cu el și cu clientul lui și mă va prezenta drept iubita lui!

— Și?

— Și nu sunt!

— Îți spune iubito atât de des, încât cred că ți-a și uitat numele!

Un oftat îmi scapă de buze și mă trântesc pe pat exasperată.

— Nu contează cât de des mi-o spune! încerc să mă explic. N-am uitat de blonda din LA! A stat aici doar câteva zile și s-a întors acasă. La ea, bănuiesc. Da, va reveni în Houston, dar doar pentru... trei luni, apoi se va întoarce la ea! spun în sfârșit ceea ce mă doare.

Hohotul de râs al Ariei mă face să mă încrunt și să îmi întorc privirea spre ea.

— Ești geloasă!

Aș nega, dar nu aș face altceva decât să mă mint pe mine însumi, astfel încât prefer să tac. Adevărul este că imaginea blondei, întinzându-se peste Cameron și modul în care a strâns-o în brațe îmi revine repetat în minte, intercalându-se cu amintirile săruturilor pe care mi le-a dat mie și amețindu-mă complet.

Aproape că pufăi de frustrare când îmi amintesc răspunsul lui când l-am întrebat despre ea. "Fosta iubită. Ne-am despărțit în ziua când te-am întâlnit". Nu mi-a scăpat scurta lui ezitare și nu știu ce mă deranjează mai mult: faptul că a ezitat să-mi răspundă, ceea ce poate însemna că m-a mințit, sau că a insinuat că eu aș fi motivul despărțirii lor.

— Mi-a cerut să am încredere în el, dar nu e atât simplu! recunosc în fața Ariei. Nu îl cunosc, nu știu mai nimic despre el, cum să am încredere? Și apoi, nu mi-a... promis nimic! Chiar dacă se întoarce, va pleca din nou peste trei luni. Definitiv! Atunci care este rostul acestei... nebunii? Cu cât îl las să se apropie mai mult, cu atât voi suferi mai tare când va pleca! Nu trebuia să las să se ajungă nici aici! Trebuia să termin totul atunci când mi-a spus că nu stă decât trei luni!

— Așa că nu îi dai nici o șansă, tocmai pentru că fost sincer cu tine! trage Aria concluzia, părând să nu înțeleagă nimic și dezamăgită de hotărârea mea. Păcat, arată bine și are niște ochi superbi!

— Da, are! recunosc oftând și amintirea lor mă înfioară. Dar îmi doresc mai mult decât o idilă de trei luni!

Izbitura puternică în ușă ne face pe amândouă să sărim în picioare, aproape țipând. Abia apoi se aud câteva bătăi sonore și începem să zâmbim.

— De ce ai telefonul închis?

Mormăiala lui Hunter îmi este clar adresată mie, dar privirea încruntată este fixată pe şatena ce pare deranjată de apariția sa și a lui Hudson.