Lasă-mă să te iubesc

17. Dinner

-O să fim doar cu părinții tăi? întrebarea îmi scapă și aproape regret că am pus-o deoarece se încruntă.

-Nu cred. Probabil vor veni și frații mei, chiar nu știu, sincer.

-Uff, oftez și trag aer adânc în piept, o să fie probabil cea mai lungă cină la care am luat parte.

-Eu abia aștept să terminăm cu calvarul ăsta. Vreau să îți dau această minunată rochie jos cât mai repede.

-Măi, perversule ce ești! Ai grijă cum te comporți, nu vreau să mă bagi în ceva mai nasol de atât, îl atenționez și îmi flutur degetul arătător în fața lui.

-Stai fără grijă. Voi fii cel mai cuminte și mai ascultător iubit pe care l-ai avut. Sper că nu au fost mulți înaintea mea, chiar nu vreau să mă întâlnesc cu foștii tăi iubiți pe stradă.

-Lăsăm discuția asta pe mai târziu, am și eu ceva să adaug, spun printre dinți făcând referire la roșcata ce îi satisfăcea poftele acum ceva vreme.

-Pisicuță, chiar nu ai de ce să fii geloasă. Izabel e actuala parteneră a fratelui meu, spune parcă citindu-mi gândurile și zâmbind slab.

-Izabel ar face bine să nu mai calce prin apartametul asta. Și nu sunt geloasă! țip ultima propoziție dar el râde ca un tembel.

-Tot o mică geloasă rămâi. Îmi place că ești posesivă, iubito. Nu este un defect, ca să știi.

Am coborât până în parcarea blocului unde ne aștepta frumosul lui Range Rover. Dar uite că eu nu vreau să merg cu mașina sa așa că mă opresc brusc, lucru ce îl face să își întoarcă privirea spre mine și să se încrunte.

-Iubitule.... știi că îmi place modul tău de a conduce, dar....

-Treci la subiect. Adică, ce vrei? mă întreabă rece.

Îl văd cum își dă ochii peste cap și oftează. Dar în schimb, eu îi zâmbesc mișelește și îl trag de mână spre iubirea mea. Mașinuța mea neagră ne aștepta cuminte la locul ei. Bine că am fost inspirată și mi-am băgat cheile de la mașină în poșetă. Și acum, să ne jucăm cu nervii lui Nick.

După un drum lung și relativ liniștitor, am ajuns, ghidată de Nick, în fața unei vile mari. Am tot discutat pe parcursul drumului diferite chestii, gen ciocolata sau filmul care ne plac. M-a uimit atunci când a început să îmi povestească despre copilăria sa. Chiar dacă a fost și este bogat, mi-a arătat că banii nu aduc fericirea. A muncit ca să își deschidă propria afacere, fără ajutorul nimănui.

Am parcat mașina în fața scării și am coborât amândoi, simultan. Am rămas fără cuvinte atunci când am văzut palatul, dar mâna lui Nick m-a trezit din visare. Seamănă izbitor de mult cu casa fostului meu iubit. Cu o arhitectură modernă, îmbrăcată în marmură albă, casa se poate vedea cu ușurință dintr-un elicopter.

Și să înceapă calvarul. Nu pot să o fac. Nu am destul de mult curaj în mine că nu o voi da în bară. Dar se pare că bărbatul de lângă mine este cu mult mai optimist decât mine. Măcar el, dacă nu și eu. Modul în care îmi zâmbește și mă mângâie pe spate îmi dă putere de a intra înăuntru și de a duce cina până la capăt. Dar îmi și demonstrează că este lângă mine și mă susține.

-Totul va fi bine, îmi șoptește la ureche și îmi prinde obrazul în palma sa. Sunt aici, și mereu voi fi, să nu uiți asta.

Faptul că am sărit la propiu pe el l-a uimit și nu mi-a răspuns prima dată la sărut. Geme de plăcere și îmi prinde posteriorul în palmele sale, strângând tare. Eu îmi bag mâinile în părul său și adâncesc sărutul. Simt cum pulsul mi se accelerează și inima o ia la galop. Dar cui îi pasă că noi ne sărutăm în fața casei lui? Nimeni și nimic nu o să ne întrerupă nouă momentul! O să trebuiască să mă abțin toată seara din a îl săruta, deoarece nu vreau ca părinții lui să mă creadă o lingușitoare fiindcă are bani. Și ce? Și eu am bani, așa că nu mă pisicesc pe lângă el din acest motiv. Pur și simplu îmi place de el.