Prizoniera răului +18 [Vol. 1]

Cap.21-Our last night...

-Melissa? aud o voce in apropiere, fiind urmata de cateva ciocanituri discrete in usa de care eram lipita brutal, Harry retragandu-se brusc si ridicandu-si rapid blugii.

-Ascunde-te sub pat. Acum!!! imi ordona cu dintii inclestati, timp in care imi ridica rapid chilotii si blugii, impingandu-ma mai apoi spre pat.

Ma execut imediat, intrand cu greutate sub patul vechi al acestei camere oribile si ma pitesc cat de bine pot, ascultand incordata cum usa este descuiata si deschisa, pasi apasati apropiindu-se lent de pat.

-Ce vrei Louis?

-Unde e muritoarea?

-Nu e aici, poti sa pleci! maraie amenintator Harry, starnindu-mi fiori prin tot corpul.

-A, nu? rasuna vocea lui Louis langa locul in care sunt ascunsa, urmand ca acesta sa ma traga cu grija de sub pat, mangaindu-ma mai apoi pe spate. Ti-a facut ceva rau? ma intreaba ingrijorat, Harry pufnind amuzat.

-N-nu, ma balbai uitandu-ma intens in pamant, pentru a-i evita privirea patrunzatoare.

-Nu trebuie sa ma minti ca sa il aperi pe criminalul asta. Nu ai incredere in mine?

-Louis iesi dracului odata din camera mea! suiera nervos, urmand sa ma apuce violent de brat si sa ma lipeasca cu spatele de pieptul sau cald.

Louis schiteaza un zambet ironic, facand dezgustat semn cu privirea spre pantalonii lui Harry. Inghit in sec dandu-mi imediat seama la ce se refera, si imi strang picioarele suficient de mult pentru a acoperi umflatura din pantalonii sai, acesta plasandu-mi un sarut umed pe gat.

-Vad ca aveai treaba... Of Styles, nu te-ai schimbat deloc. Ai ramas acelasi nimfoman criminal si psihopat... Esti atat de bolnav incat chinui o biata muritoare cu fanteziile si poftele tale salbatice, obligand-o sa fie a ta... se uita dezamagit in ochii lui Harry, intorcandu-si mai apoi privirea spre mine. Da-i drumul, ordona calm, in timp ce Harry se incordeaza enorm, respiratia sa devenind din ce in ce mai accelerata.

-Tin sa-ti sa iti amintesc ca ai fost si inca esti in aceeasi situatie ca mine, papusa plastifiata ce esti! Nu te da un sfant pe langa Melissa, pentru ca te asigur ca nu e atat de proasta pe cat pare, maraie in culmea furiei, eu apucandu-i pumnul stang in mana mea pentru a-l linisti.

-Usurel demon excitat ce esti. Nu te uiti in ce hal ai ajuns? Deschide-ti ochii ingerule, fata asta nu te iubeste pe tine, ci pe blondul ala care si-ar da viata pentru ea! Nu poti obliga pe cineva sa te iubeasca daca nu vrea, spune luandu-ma cu grija de mana si ma indeparteaza de Harry care ramasese stana de piatra, indreptandu-mi corpul spre usa camerei. Daca vrei sa mai traiesti iti recomand sa fugi cat te tin picioarele spre portalul de la capatul holului, altfel vei ramane pe veci sclava lui Harry in iad, imi sopteste discret la ureche, timp in care se deplaseaza cu mine pana in afara camerei, mai apoi inchizand usa in spatele meu.

Ma uit pierduta in fata si imi scutur usor capul, incepand sa alerg spre capatul coridorului unde stralucea orbitor portalul descris de Louis. In stanga si dreapta erau tot felul de usi negre din spatele carora se auzeau sunete foarte ciudate: urlete de demoni, plansete de om, gemete amestecate si tot felul de zgomote indescifrabile. Maresc ritmul in momentul in care simt ca cineva e pe urmele mele si cu un ultim efort patrund prin misteriosul portal, ajungand la parterul fostei case a lui Harry, unde lumina artificiala se revarsa placut in toata incaperea. Oftez usurata si ma uit banuitoare in spate, observand ca portalul prin care trecusem disparuse, in locul sau fiind o urma neagra insignifianta.