Perspectiva *Lisa*
Huh, după ce m-am mai liniștit în brațele lui Ben, m-am dus în sufragerie unde am dat de Jeff.
-Hei Lis! Ești bine? Mi-a spus luându-mă de mâna cu o expresie facială supărată.
Mi-am retras mâna și mi-am ridicat privirea spre el în spatele lui fiind o oglindă. L-am ocolit el uitându-se la mine și m-am pus în fața oglinzii, eram un monstru, nu o pisică.
Acel iris roșu ca sângele pierdut în întunericul ochilor mei, acea dâră de lichid negru care se prelingea pe obrajii mei albi. Am început să plâng și mi-am ascuns fața în palmele mele.
L-am auzit pe Jeff cum a venit spre mine și m-a luat în brațe.
-Liniștește-te, știu ce simți. Toti știm ce simți. Mi-a spus rezemandu-și barbia de capul meu.
-Nu Jeff, nu știți. Nu pot rămâne aici ! I-am spus strigând și ridicandu-mă.
Toți au venit în sufragerie printre care și Ben.
-Lis ce ai patit ?! Jeff ce i-ai facut?! A întrebat Ben.
-Nu a făcut nimic! Eu nu pot rămâne aici ! Monștrii fără suflet ca mine trebuie să rămână singuri. Le-am spus plângând și am fugit în camera mea.
-Lis stai ! Nu ești un monstru! Striga Ben venind după mine.
Am încuiat ușa și m-am pus într-un colț al camerei plângând.
"Ce ai pățit Lisa? Nu ești un monstru."
Nu am nevoie momentan de tine conștiințo. Trebuie să plec de aici, i pun în pericol și nu vreau asta !
"Offf fie, descuie ușa și fugi în pădure. Dar să știi că nu e bine ce faci."
Bine sau nu, eu nu pot rămâne aici!
"Eu te-am avertizat, nu e bine ce faci."
Asta e ! Eu nu pot rămâne aici! Am descuiat ușa și m-am lovit de Ben.
-Lis ce faci ?! M-a întrebat speriat.
-Nu pot rămâne aici! Îmi pare rău! I-am spus fugind.
-Așteaptă! Nu vreau să pleci! Mi-a spus fugind după mine.
M-am lovit și de Jeff acesta știind ce vreau să fac și m-a imobilizat cu brațele lăsându-și toata greutatea lui pe mine.
-Lasă-mă Jeff ! Am strigat încercând să scap.
-Îmi pare rău Lis. Nu vrem să pleci! Înțelege că noi știm prin ce treci ! Mi-a spus trist.
-Voi măcar puteți trăi în liniște ! Eu am un clan imens după mine care mă vrea moartă ! Am spus țipand.
Ei au rămas muți iar Jeff și-a lăsat și mai mult greutatea pe mine, presându-mi rana care încă nu se vindecase.
Țipam de durere, Jeff nu știa de ce până ce Ben a intervenit.
-Dă-te jos de pe ea cretinule !!! O să i deschizi iar rana ! A strigat la el dându-l jos și luându-mă în brațe.
-S-scuze Lis... N-nu știam... Dar nu vrem să pleci... Mi-a spus Jeff plecându-și capul și punându-și mâinile la spate ca un copil mic și vinovat.
-N-are nimic. Te iert. I-am spus trăgându-mi sufletul.
-Hai să ieșim puțin la aer, ai nevoie. Mi-a spus Ben ridicându-mă.
Perspectiva *Jeff*
Prost sunt frate! Prost prost prost !!! Dacă în halul ăsta vreau să i câștig inima lu' Lisa mai bine renunț că Ben e cu mult înaintea mea !
M-am dus la bucătărie să mănânc ceva dar liniștea mi-a fost tulburată de strigătele lu' Lisa.
Perspectiva *Lisa*
Ooo nu, nu ei !!! Orice dar nu ei !!
-Black Kitty, te împrietenești cu dușmanii? Oricum ei nu ne pot face față ! Țipă un membru din clan.
Erau 3 membrii din clanul Devil's cats care erau pe urma mea.
-Ei nu au nicio treaba ! Daca vreți să vă bateți, bateți-vă cu mine! Le-am spus punându-mă în fața lui Ben.
Înainte ca ei să spună ceva, Jeff a ieșit din casă cu o privire sadică având în mâini 2 cuțite. Ben și-a scos și el cuțitele și au venit amândoi în fața mea.
-Nu vă vom permite să vă atingeți de Lis ! Au spus amândoi în cor cu privirile lor sadice.
-Băieți .... Am spus fiind întreruptă de Jeff.
-Shhh. Nu suntem atât de umani cum ne crezi tu. A spus Jeff zâmbind sadic.
Poftim ?!
Buna buna ! Lectura placuta si daca va place stiti ce sa faceti!
Oare ce a vrut Jeff sa spuna prin "nu suntem atat de umani"? .Va las pe voi sa va dati cu parerea. Va pup !
CITEȘTI
Ben Drowned : Impossible Love
FanfictionEa este aici, nu o vad dar îi simt prezența. Se ascunde, e vicleană dar e cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat.