Lasă-mă să te iubesc

16. We're coming home

-Iubito, doar nu te-ai supărat acum, nu? Nu am vrut să sune ca un reproș, dar și eu mi-am făcut griji pentru tine, că nu o să mai ajung la timp și că pastila nu își va mai face efectul. Și, ca să știi, chiar mi-ai lipsit orele cât am fost plecat.

Cred că asta a fost o declarație de dragoste. Mai întâi una de căsătorie și apoi de dragoste? Băiatul ăsta e pe dos, cred. Mereu face lucrurile invers. Dar, mă bucur că și el și-a făcut griji pentru mine, și că i-am lipsit. Asta mă face să cred că și el simte ceva pentru mine. Sper doar să fie adevărat, și să nu mă înșel.

Anelisse Gates... oare cum va suna când o va spune el? Sau dacă o va spune. Acest gând încă nu vrea să dispară din mintea mea, parcă s-a blocat acolo. Nu a fost chiar tocmai cererea pe care mi-am dorit-o, dar a fost ceva neașteptat, chiar m-a luat prin surprindere. Nu vreau să îl zăpăcesc cu întrebările mele legate de ce a spus mai devreme, dar curând va avea parte de un interviu, și unul foarte lung.

-Ah, spune oprindu-se în loc, o să meargă şi tata cu noi.

-Poftim? îl întreb şocată.

-El este cazat la un hotel pentru că are o întâlnire de afaceri, dar stai liniştită, nici nu îl vom simți pentru că va sta în biroul din avion.

-Nu înțeleg. Adică am venit cu el?

-Şi ne vom şi întoarce cu el, spune şi îşi întinde mâna spre mine.

***

Privesc pentru ultima dată insula ce mi-a intrat în suflet încă de când am făcut primul pas pe ea. Un sfârșit de săptămână în paradis a fost suficient cât să îmi reîncarc bateriile. Ne-am plimbat pe plajă, am făcut mai tot timpul dragoste și ne-am bronzat. A fost o experiență unică, ceva de vis. Aici am reușit să îmi înving frica de a face sex cu cineva. Dar noi doi nu am făcut sex. După părerea mea, a fost ceva mai multă pasiune, adică am făcut dragoste. Dacă ar fii să dau timpul înapoi și să îmi schimb decizia, nu aș face-o. Abia acum începe viața mea!

Nick a crezut că este mai bine să decolăm astăzi după amiază, deoarece vremea este favorabilă și nu sunt turbulente în atmosferă. Dar eu tot tristă sunt. Nici măcar nu am apucat să fac turul complet al insulei. Mare păcat, eu chiar îmi doream. După ce am privit împreună răsăritul, ne-am întors în casă, am mâncat ceva fiindcă eram lihniți și ne-am făcut bagajele. Și iată-ne în avionul care a decolat acum 10 minute.

Pe când tatăl său ne-a salutat când a urcat, zâmbind cu subînțeles, şi s-a închis în birou.

-Sunt atât de obosit încât aș putea să dorm și pe cuie, că nu le-aş simți, spune Nick cu o voce atât de joasă, încât abia l-am auzit.

-Mie îmi spui! pufui și el începe să râdă copios.

Să vedeți ce mi-a făcut! Când ne-am întors în cabană, m-a pus pe pat și nu m-a lăsat deloc să mă dau jos din el. A insistat că nu trebuie să mă mișc, așa că toată treaba a făcut-o el. Nici până la mașină sau până în avion nu m-a lăsat să merg. Dar el nu înțelege că mă simt bine și nu mă doare nimic. Mă simt mai mult decât perfect. Însă nu poți să te pui cu un căpos. Încăpățânarea lui nu are limite.

Stăm unul lângă altul pe scaune și așteptăm ordinul căpitanului de a ne retrage în dormitor, nu de alta, dar dormim pe noi. Eu măcar am apucat câteva ore de somn, dar Nick este vizibil frânt. Și atunci când îmi este permis să mă mișc, o tai englezește în dormitor și mă arunc în patul moale, chiar dacă Nick strigă în urma mea mai rău ca un disperat. Dulce saltea, dulce somn. Tot ce îmi doresc e să mă afund într-un somn dulce, fără ca nimeni să nu mă deranjeze. Și, încet încet adorm.