Puterea celor trei fecioare (Întrând în lumea vârcolacilor, Volumul III)

Capitolul 1: După o săptămână

Așezase tava cu micul dejun pe noptieră și rămase să privească cum doarme Alice. I se părea foarte ciudat tot ce se întâmplase, de la răpirea ei până la transformarea obligatorie în vârcolac, și se întreba ce vină avea familia ei. Înafara faptului că Ben fusese un alpha și îl ajutase pe Caden la nevoie ca să îl înfrângă pe Tamir nu se așteptase la nimic din tot ceea ce urmase. Nu crezuse niciodată că tocmai copilul ei avea să fie cel vânat de un monstru hibrid, nu crezuse niciodată că avea să sufere și să chinuie în timp ce privea cum fiica ei era în timpul trecerii de la om la vârcolac. Faptul că aflase că ea fusese un om o șocase deși nu arătase niciodată, întotdeauna crezuse că ea rămase cu aceleași origini ca și atunci când o născuse. Nu crezuse niciodată că fiica ei avea să fie transformată de o vrăjitoare foarte puternică într-un om fără apărare ca cincisprezece ani mai târziu să să fie readusă la stadiul de vârcolac.

Compasiunea pentru fiica ei o cuprins de îndată. Se întinse spre ea să îi mângâie fruntea, să îi simtă pielea fierbinte cuprinsă de febra caracteristică ca să se asigure că totul este real. Știa că deși poate că ea nu simte nimic din ceea ce se petrece în jurul ei conta chiar și simplul gest.

Înainte de a reuși să îi atingă fruntea o mână o prinse de îndată și o opri. Icni surprinsă știind că băiatul din fotoliu se trezise pe nesimțite și o oprea să își atingă copilul. Nu se așteptase ca el să se trezească așa de devreme în ciuda oboselii vizibile de pe fața lui. Se depărtă de Alice și își trase mâna din strânsoarea lui.

- Ar trebuii să te duci să te odihnești, îi spuse ea dură.

O deranjase că fusese oprită tocmai de el.

- Nu am nevoie de odihnă, îi răspunse Christopher.

Camy pufni.

- Adineauri te-am văzut dormind, îi spuse de privindu-l intens.

- Nu dromeam.

Ea zâmbi.

- Ar trebuii să o faci, ai stat cam mult timp ca să o păzești.

Christopher dădu energic din cap în ciuda faptului că avea cearcăne adânci iar chipul îi trăda oboseala.

- Nu plec de aici până nu se trezește.

- Ar putea dura luni de zile până o să deschidă ochii, îl informă Camy.

Christopher își ridicase privirea de la Alice și o privi pe Camy. Ochii săi verzi nu spuneau nimic mai mult decât sentimentele pentru ea.

- Am să rămân până se trezește.

Camy zâmbi în sinea ei, Alice avea norocul de a da peste unul dintre acei vârcolaci care iubesc din toată inima și renunță greu.

Hotărâtă să îl lase să facă ceea ce vrea se duse spre ușa de la cameră. Înainte de a o deschise ca să îl lase singur din nou se opri.

- Nu îți interzice nimeni să dormi lângă ea atâta timp cât păstrezi limita decenței.

Deși era cu spatele la el putea să îi simtă zâmbetul. Deschise ușa de la cameră și plecă de îndată.

**********

Ca în fiecare zi a săptămânii ce trecuse Camy se duse în cel mai apropiat dormitor. Camera de oaspeți care se afla exact lângă camera unde era Alice devenise dormitorul ei și al lui Ben. Ca de obicei își găsi soțul privind pe fereastră în timp ce se gândea intens.

Îl cunoștea suficient de bine ca să știe la ce se gândește el și la ce fel de vorbe își adresează. Știa că se învinovățește pentru tot, pentru răpirea Aliciei de când avea un an și pentru că permise ca ea să fie atacată de Jeff. Știa de asemenea și cât de mult se poate consuma la aceste gânduri rele.